mediul de programe unix: descrieri, exemple.

duminică, 24 iun. 2012, 17:32

Un aspect pe care l-am omis când am analizat interacțiunea cu calculatoarele ca act de comunicare este acela că modul text are și el interfețele lui pseudo-grafice. Astfel pentru a distinge între linia de comandă și interfețele text folosim sintagma „Text-User Interface” sau TUI. Acestea sunt prezente în lumea calculatoarelor încă de la începuturile acesteia, fiind incluse și în DOS și Windows {1,2,3}.0 [i], având însă un grad mare de răspândire în lumea *nix.

Povestea pleacă de la faptul că la un moment dat a existat nevoia ca terminalele virtuale să fie independente de mașina fizică pe care rulează. Astfel au apărut bibliotecile terminfo și termcap, peste care au fost dezvoltate curses și mai apoi ncurses. Ultimele două au un API care îl ajută pe programator să aranjeze textul și să deseneze chestii cum dorește dânsul, dând astfel naștere unei interfețe care să fie mai intuitivă pentru utilizator decât CLI-ul.

Ceea ce mulți utilizatori Unix [ii] nu știu sau nu vor să știe e că traiul zilnic poate fi dus la fel de bine înafara modului grafic, ceea ce e mai ales util în cazul în care nu vrem să fim deranjați de chestii frumos colorate. Prin urmare vom purcede la a face o listă a programele de bază care alcătuiesc sau pot alcătui după pofte și nevoi mediul zilnic al unui utilizator Unix – cu mențiunea că unele din ele s-ar putea să fie disponibile decât pe GNU/Linux, din motivul că utilizatorii de BSD sunt probabil prea preocupați să-și miroasă bășinile pentru a le porta; glumesc, dar adevărul e pe undeva prin zonă. (mai mult…)

  1. Care-i de fapt un TUI foarte împopoțonat și cu suport mai bun pentru mouse. [↩]
  2. Adică inclusiv de Linux, chiar dacă Linux e prin definiție „not Unix”. [↩]

vimium

vineri, 30 iul. 2010, 20:19

Știm cu toții că web-ul, mai exact navigarea – cunoscută și drept surfing, pentru cei care vor să încerce impresia mai mult sau mai puțin aparentă a practicării unui sport extrem – lui a devenit în ultimii ani o parte esențială din folosirea calculatorului; vă rog, o mână virtuală sus cei care deschideți un browser fix în momentul în care sistemul de operare proaspăt deschis așteaptă comenzi din partea dumneavoastră… sau este deja deschis în momentul revenirii din sleep/hibernare. Și mai ridicați o mână cei care aveți mai mult de șasă tab-uri/ferestre (toate frumoase) de browser deschise în mod normal – sper că aveți două mâini libere, perverșilor, că doar Internet-ul pentru pornoșag există.

Având în vedere că am lămurit problema dureroasă încă din capul locului, urmează să găsim o rețetă care va rezolva toate grijile lumii, de la foamete până la (im)posibilitatea călătoriei în timp. Și cum orice problemă mare se rezolvă prin spargerea ei în probleme mai mici (aceasta din urmă și apoi legarea părților componente fiind la rândul lor probleme importante) , vom începe prin două elemente cheie. (mai mult…)

vim sessions

duminică, 13 dec. 2009, 02:05

Unul din lucrurile cu care se laudă IDE-urile fancy (Visual Studio, Eclipse, Sun Studio, NetBeans și așa mai departe) e acela că ușurează extrem de mult munca prin salvarea unor informații legate de proiect, informații printre care se află și sesiunea/workspace-ul curent. În vim m-am confruntat deseori cu situația de a închide cinci sau mai multe tab-uri cu câte două split view-uri fiecare, pentru ca mai târziu să stau două-trei minute doar pentru a le deschide. (mai mult…)

random xx.09.08 facts (ii)

miercuri, 17 sept. 2008, 00:50

  • Descoperit ViEmu, un emulator de Vi/Vim, în principal pentru Office şi Visual Studio. Varianta de Office mi se pare inutilă, dar nu judec alegerile de genul ăsta. Din păcate, e cam pe bani.
  • Fost pe 11 septembrie la concertul lui Al Di Meola de la Sala Palatului. Repertoriul a variat între piese latino/jazz şi tango-uri în stil Piazzolla. Chiar nu a fost un concert de pierdut; mi-a plăcut în primul rând fiindcă a fost ceva relativ nou pentru mine, instrumentaţia fiind în totalitate acustică.
  • Terminat de înregistrat „strings and all that jazz”, un album care se dovedeşte a fi de fapt o colecţie de schiţe şi cam atât. O parte din melodii sunt de o calitate destul de proastă, dar asta înseamnă că mai mult nu am putut la vremea înregistrării. Mai departe nu ştiu exact ce urmează.