spyked bricks in the wall

UK – UK (1978)

Nu ştiu de ce tocmai UK, dar cert e că unul din cei patru membri ai trupei (de pe insulă), mai exact tobarul Bill Bruford, s-a trezit la un moment dat că vrea să mai facă ceva prog şi l-a luat pe bassistul John Wetton (om care la rândul său a avut tangenţe cu King Crimson), după care cei doi i-au adunat pe Eddie Jobson (clăpar/violonist care a lucrat cu nume precum Roxy Music sau Frank Zappa) şi pe Allan Holdsworth, despre care am vorbit în mai multe post-uri anterioare. Imediat după asta a ieşit albumul care a luat şi numele trupei.

Nu voi lua melodiile la puricat prea tare, fiindcă se leagă destul de bine între ele în aşa fel încât fac albumul să curgă foarte lin. Suita In The Dead of Night/By The Light of Day/Presto Vivace and Reprise e o bucată autentică de rock progresiv, care variază între o ritmică apăsătoare şi una foarte lejeră, însoţită de synth şi vioară. Highlight-urile sunt piese la obiect şi destul de monotone, în sensul bun al cuvântului (vă las pe voi să îl găsiţi), precum Alaska sau Time To Kill şi bucăţi mai jazzy, ca Mental Medication sau Nevermore (pe cea din urmă Holdsworth are un solo delicios de chitară acustică).

Albumul ăsta face parte din genul ăla de producţii care au o singură problemă, şi anume că sunt prea scurte. Nu mă satur ascultând solo-urile de chitară, synth ori vioară şi temele melodice foarte reuşite. Deşi e lansat la sfârşitul anilor ’70, UK se poate compara din punct de vedere calitativ cu orice album mai răsărit de la începutul acelui deceniu. Albumul următor, Danger Money, păleşte în faţa ăstuia (din păcate), fiindcă pur şi simplu nu se încadrează în categoria aia foarte restrânsă a clasicilor. All in all, e de ajuns să vezi cine a adus contribuţia la acest proiect şi îţi dai seama că trebuie să asculţi aşa ceva. Un must-have pentru fanii de rock progresiv şi classic rock, fără nici un dubiu.