spyked bricks in the wall

van der graaf generator – trisector (2008)

Am aflat cu ceva întârziere de acest album (lăsam de înţeles în review-ul făcut la 01011001 că aştept alte bucăţi bune de prog anul ăsta) lansat prin martie, cu atât mai mult cu cât nu mă aşteptam să vină de la una din trupele care au adus contribuţii esenţiale la rock-ul progresiv. Denumirea „Trisector” s-ar putea să spună mai multe lucruri: pe de o parte s-ar putea referi la teorema aia genială a lui Morley (cel puţin aşa reiese din coperta albumului); pe de altă parte, se referă la faptul că VDGG au rămas acum în formulă de trio, după plecarea saxofonistului David Jackson din trupă.

Intro-ul este un instrumental care debutează într-o notă improvizaţională, continuând cu nişte riff-uri de chitară simpatice, în ciuda faptului că nu sunt deloc tehnice. A doua melodie, Interference Patterns, m-a impresionat plăcut, abordând o tematică geeky, mai exact fenomenul de interferenţă în contextul fizicii cuantice (e menţionat şi experimentul Michelson-Morley, poate nu întâmplător). O altă melodie care mi-a atras atenţia, Drop Dead, e un rock tune cu o chitară foarte faină. Melodia mea preferată cred că e Only In A Whisper, din cauza tentei jazzy/improvizaţionale, a versurilor geniale şi a clapei divine. All That Before continuă în măsuri atipice, iar Over The Hill se doreşte a fi piesa centrală a albumului, o piesă prog foarte bine lucrată, cu multe suişuri şi coborâşuri. Totul ia sfârşit cu (We Are) Not Here, bucată un pic ciudată cu temă clar pesimistă.

Atmosfera generală se învârte în jurul sunetului de orgă şi uneori a acordurilor de pian. Nu ştiu de ce, dar nu am simţit deloc lipsa saxofonului de pe alte albume VDGG. Peter Hammill, Hugh Banton şi Guy Evans au reuşit să echilibreze foarte bine şirul melodiilor, astfel că nu am apucat să mă plictisesc deloc. Modul în care se schimbă măsurile şi melodicitatea m-au făcut să simt acel stil specific Van Der Graaf, iar vocea lui Hammill, deşi îmbătrânită, se ţine neaşteptat de bine. Una peste alta, albumul (altul cu formă rotundă) nu se compară cu un H to He Who Am The Only One, dar mi s-a părut ascultabil încă din primul moment, and I enjoy every moment of it. Chiar nu m-ar fi supărat dacă îl făceau un pic mai lung.