Welcome to the jungle
duminică, 29 mai 2005, 15:21
Rise and shine everyone, vara a venit pe meleagurile noastre de vis, soarele ne arunca un zambet idiot de pe cer (intre doua ploi si un fel de tornada, mai mica), sezonul de imperechere al porumbeilor e gata sa inceapa (yeah right) si jungla noastra numita Bucuresti prinde viata intr-un mod miraculos in fiecare zi.
Javra aia cu trei picioare din fata blocului se enerveaza la fel de tare cand incep sa imi bat joc de ea de la geam, ba chiar are si tupeul sa latre la mine cand ies sa duc gunoiul, ceea ce ma duce inevitabil la gandul diabolic de a cumpara niste otrava gustoasa de soareci. Poate asa catelul ala o sa imi trimita o vedere cu el, Hendrix si Lennon fumand marijuana printre norisori, ca in fata blocului meu nu are ce cauta. Atata timp cat potaia nu are acte de adoptie & stuff (desi primeste mancare de la o femeie nebuna care mai are in ingrijire vreo 10 pisici in fata blocului, nu la ea in casa, sa le pupe sub coada) nu poate nici organizatia de protectie a mamii lui sa imi zica ceva daca ii mai rup inca un picior. Where the fuck are you, Basescule? Ai ajuns presedinte si ne-ai uitat…
O alta consecinta a caldurii care a inceput sa se lase in jungla asta numita Bucuresti e mizeria. Gunoaie peste tot frate! Gunoaie care in combinatie cu praful si poluarea specifica (venita de la masinile de acum 20 de ani) te ajuta sa iti pui capat zilelor incet, dar sigur. Face plimbarea prin centru un adevarat calvar, plus ca rahatul de pasare nu te lasa sa stai nici macar pe o banca in Cismigiu. Cireasa de pe tort e reprezentata de aurolacii care se scalda in lac, Dambovita sau in fantanile de la Piata Unirii (mai nou au pus niste baieti sa pazeasca pisatoarele alea) si de „muncitorii” din tramvaie si autobuze (cersetori si ciorditori la un loc). Ce mai, imi vine sa fug din orasul asta, doua saptamani undeva departe ar fi o adevarata binecuvantare.
… dar nu ma plang. Sunt doar unul din aia multi care suporta chestia asta 🙂 .
KOTOR 2
Tinand cont ca nu m-am mai jucat de cateva luni (adica din vacanta, cand am bagat cateva adventure-uri, asa, ca sa nu zic ca nu m-am jucat.. inainte de asta am mai jucat Half-Life 2 asta iarna si KOTOR 1 vara trecuta), jocul asta a venit ca o adevarata lovitura pentru mine, in sensul bun al cuvantului. Star Wars: Knights of The Old Republic II poate fi adaugat fara nici o problema in colectia mea de jocuri, avand in vedere ca e printre putinele jocuri care rezista mai mult de cateva ore pe hdd-ul meu.
Oricum, in stilul meu molcom de a-l juca, probabil ca o sa il termin pana la sfarsitul lui Iulie 🙂 . Neah, chiar nu ma grabesc, nu are rost. I’m not a hardcore gamer (aka nu alerg sa joc cele mai noi aparitii in domeniu & stuff), at least not anymore. Mai am de jucat Syberia (ambele jocuri din serie), Day of The Tentacle varianta talkie si o tona de alte quest-uri pe care nu stiu cand o sa le abordez.
The Force is strong in me…
apocalypse is near
vineri, 27 mai 2005, 19:55
„Jesus, Jesus, what’s it all about?” Pink Floyd – The Hero’s Return …nu, nu ma refer nicidecum la incalzirea globala (adicatelea topirea ghetarilor), nici la alte porcarii precum terorismul, chestii atomice care fac un bum mare, New World Order sau teoria conspiratiei, ci la ceva mult mai evil. Adica la asta. Am vazut niste chestii care m-au marcat mai mult sau mai putin, dar destul de mult incat sa ma apuc sa scriu despre site-ul asta (la Apocalypse Cartoons ma refer, repet ca nu cumva sa rateze cineva link-ul).
Inainte sa trec la site-ul propriu-zis, vreau sa adaug un paragraf serios la aberatia mea, referitor la faptul ca toata chestia asta cu Apocalipsa nu e nimic altceva decat un mare cliseu. Cei un pic mai cu capul pe umeri stiu ca termenul de Apocalipsa vine de fapt de la o carte scrisa de Ioan. Semnificatia propriu-zisa a cuvantului e de fapt aceea de viziune, toate chestiile referitoare la razboi & stuff fiind cuprinse in carte (se refera de fapt la batalia Armaghedonului). Destul cu sfaturile ortodoxe, totusi…
Site-ul cu pricina ne ofera o colectie interesanta de desene „funny”, plecand de la Father Tucker The Child Fucker, adica preotul fan Michael Jackson si mare „iubitor” de copii, si continuand cu alte mici porcarioare. Mai o parodie dupa Star Wars, mai una dupa Independence Day (din care nu se intelege mai nimic), alta cu unul din tipii din Miami Vice, pe ici un cadavru de copil avortat viu. „Rats on cocaine” totusi mi-a placut cu adevarat, chiar daca e cel putin la fel de scarboasa ca celelalte. Personajele au niste accente si figuri de cazi pe jos, oricat de sadice ar fi ele. Damn, am ametit de atata ras cand am vazut chestiile alea.
… dupa cum ziceam, am ramas marcat. Probabil ca mai sunt o gramada de astfel de chestii pe net, dar sa fiu al naibii daca mai vreau sa dau peste ele. Enough is enough, nu de alta dar imi intaresc din ce in ce mai mult ideea ca apocalipsa aia, sau cum i-o spune, e aproape…
Another Brick In The Wall…
marți, 24 mai 2005, 10:42
Inceputul e greu, ca dupa aia… mda. Cand te apuci sa scrii ceva (indiferent ca e vorba despre tema la fizica, un articol pentru ziarul de scandal la care esti redactor, o poezie, sau despre blog-ul tau) cel mai greu e inceputul.. cica. Am stat 5 minute sa setez chestia asta, inca vreun sfert de ora sa gasesc un theme pe gustul meu si alte 10 minute sa bag niste link-uri & stuff, si inca stau si ma intreb la ce imi foloseste mie blog-ul. Inafara de aberatiile pe care (o sa) le debitez si injuraturi primite.
Poate fiindca ma plictisesc. In plina sesiune de teze (de fapt cam spre sfarsitul ei), tinut ocupat pe de o parte de chitara, pe de alta parte de concertele pe care le tot astept, cu scalpul in nori (ca de obicei), eu ma plictisesc. Si asta in conditiile in care o obsesie pentru Pink Floyd (idioata in aparenta, geniala in esenta) ma face sa fiu „comfortably numb” si sa pierd notiunea timpului. Dar cine a zis ca trebuie sa schimb ceva din toate astea? Din punctul meu de vedere totul decurge prea bine si as fi dobitoc sa gandesc altfel, din moment ce stiu ca ar putea sa fie mult mai rau de atat. Am impresia ca ma asteapta o vara plina de… aventuri 🙂 . Oh well…
Deocamdata ma gandesc la teza la matematica (ultima, de altfel) care incepe peste doar cateva ore. Sau cum ar zice cineva, noi sa fim sanatosi, ca belele curge garla…