Transatlantic – Bridge Across Forever
vineri, 12 mai 2006, 18:41
Majoritatea melodiilor de dragoste seamana, din punctul meu de vedere, cu incercari nereusite de a scrie poezii despre pictura, sau a picta tablouri despre poezie (pentru cei care n-au inteles: a iubi e o arta. Iar arta nu e ceva explicabil). Da, multe din love-song-urile pe care le-am ascultat sunt frumoase, au linie melodica, sunt bine realizate, dar… desi incearca sa ridice sentimentul asta in slavi, de cele mai multe ori nu fac decat sa il aduca la un stadiu de banalitate.
Nu stiu daca e cazul albumului de fata, un album de doar patru melodii. Nici nu cred ca se putea mai bine, avand in vedere ca astea patru melodii nu sunt doar patru melodii, ci o aglomeratie de teme melodice si de idei care nu se succed intr-o ordine foarte simpla. Duel With The Devil incepe cu o orchestra (mi-a adus aminte de Arcanum ) care se dovedeste a fi una din temele principale ale albumului. Melodia seamana cu multe formatii, de la Dream Theater, pana la Yes, Pink Floyd, sau alte bucati de progressive. E imposibil de incadrat intr-un gen. in schimb Suite Charlotte Pike (ciudat titlu, btw) se aseamana mai mult cu piese Beatles puse cap la cap (de fapt aluzia la Beatles e evidenta, poate fi observata chiar in versuri), intr-un mod cat se poate de ciudat. Din melodia asta se poate distinge o oarecare poveste (pe care fireste ca nu o sa o explic aici), destul de in ceata. Oricum, evident ca e vorba de o ea si un el, care… hmm. (mai mult…)
Cerfuim, maria ta.
luni, 8 mai 2006, 21:23
Initial m-am gandit sa nu fac asta. Dar fiindca dorinta fara margini ( 😛 ) de a-mi spune parerea (fiindca am una) m-a indemnat, de ce sa nu o fac? So I don’t give a damn fuck daca cineva crede ca e doar another CERF post, e al meu si o sa zic exact ce cred.
Ca sa incep cu adevarat frumos, o fo cam de cacao. Adica… wait a sec. Pana si pentru mine, un amarat de end user, a fost cam de cacao (nu spun, poate ca pentru altii a fost ceva util). Organizare destul de buna, dar aproape nimic nou fata de anul trecut. Aceleasi coolere imense, latest configs (care nici macar nu rulau cine stie ce software-uri), ecrane, copacei, tepeline sau alte chestii pentru a lua ochii. Plus fetele… ooo, fetele. Pe scurt, ce mi-a placut: (mai mult…)
lately…
luni, 1 mai 2006, 20:48
Lately am inceput sa urasc lumea asta (desi ura nu e printre sentimentele mele preferate in mod normal). Poate fiindca oamenii (ei sunt marea problema) nu se uita la mine decat daca am sau daca fac ceva ce e in interesul lor. Şi nu inteleg de ce, fiindca de cele mai multe ori chiar nu cer atat de mult. Exemple? Dau unul la indemana: deviantART. Am terminat de uploadat un set intreg de poze astazi, si am preferat sa le pun pe rand (mie mi se pare o chestie de bun simt, well, that’s just me). Nu stiu daca mai uploadez de acum incolo, fiindca feedback-ul a fost de-a dreptul jalnic (ca de obicei, dar acum am sansa sa ma plang). Chiar am vrut sa primesc niste critici cum trebuie (fiindca n-am pretentia sa fac niste fotografii neaparat bune, so gotta improve) si n-au prea venit de nicaieri, de unde rezulta ca m-am chinuit degeaba. Nu, n-am pus fotografiile alea sa ma uit doar eu la ele. Şi asta e doar un exemplu de chestie care ma enerveaza.
Am mai variat un pic cu playlist-ul ultimele zile, dupa o perioada lunga de blues. A bit of Rolling Stones, a bit of B.B. King, oleaca de The Who, niste Peter Green si un pic de Black Sabbath in amintirea vremurilor bune. Am revenit asupra discografiei Ayreon si vreau sa o tin asa o bucata de timp fiindca inca n-am ascultat albumele alea cum trebuie. (mai mult…)
new dA stuff
Pentru cei care nu ma au la watch pe deviantART, new stuff is coming that way. Adica aici, pe contul meu de dA. Nu am eu foarte multe de uploadat, dar destule incat sa se vada ca nu stau degeaba (de parca asta ar fi marea problema, heh). Saptamanile astea sper sa termin cu tot ce mi-a ramas.
later edit: they’re done… am terminat setul asta.