One Night Stand, 30.06.2006, Big Mamou
vineri, 30 iun. 2006, 12:07
Deşi slabe şanse să pot să ajung la concertul ăsta, vreau să îl anunţ fiindcă se pare că în componenţa celor care vor urca pe scenă (alături de Rareş Totu şi Alex Tomaselli) vor fi o mare parte din cei care au cântat şi vinerea trecută alături de T.O.N.E., deci ceva invitaţi la tobe şi la chitare. Bag eu mâna în foc că merită, deci recomand să lăsaţi campionatul mondial şi să vă duceţi la some live blues and rock 😛 . Have fun!
somewhere in space-time
miercuri, 28 iun. 2006, 20:05
Iunie (aproape iulie) 2006. Un generic cu fete care mişcă din ţâţe rulează pe un oarecare post de televiziune. Unii oameni muncesc. Alţii pleacă pe o plajă din Bulgaria sau în Austria, oricum în altă parte decât la noi, fiindcă e mult mai ieftin să îţi faci concediul înafară. Elevul de a opta se bucură fiindcă tocmai a scăpat de examene. Proaspăt fostul elev, care tocmai a trecut de liceu, stă cu morcovi prin toate găurile şi susţine probe orale şi scrise la diferite materii. Studentul cu doar câţiva ani mai mare la fel, fiindcă a intrat sau urmează să intre în sesiune. Proaspăt fostul student îşi predă proiectul de diplomă şi aşteaptă să îl susţină în faţa unor cadavre complet pe dinafară.
Câţiva oameni leşină pe stradă din cauza căldurii imposibile. Alţii pur şi simplu aşteaptă furtuna. Unii oameni râd, alţii se ceartă; unii vor să rămână la guvernare, alţii vor să plece. Ceilalţi vor să îi dea pe cei dintâi jos de la putere, sub un pretext oarecare, uşor digerabil de către cetăţeanul obişnuit, plin şi aşa de probleme. Unii spun că suntem în plin război biologic, alţii spun că suntem într-un război meteorologic. Puţini sunt cei care amintesc şi faptul că trecem cu toţii printr-un război psihologic.
Alţi oameni plâng. Toate proprietăţile lor sunt acum reprezentate de nişte ruine, apă şi mult-mult noroi. Un om cu o funcţie foarte importantă păşeşte liniştit şi le spune pe un ton calm că va fi bine, fiindcă vor fi ajutaţi. Un alt om cu funcţie importantă susţine că a venit de pe „partea cealaltă a baricadei”, cu aceleaşi intenţii bune. Acei oameni plâng în continuare şi speră. Poate că Dumnezeu îi va ajuta, că altcineva…
Plouă. O fi bine, o fi rău… Dumnezeu ştie.
King Crimson – Lizard
luni, 19 iun. 2006, 17:27
Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când mă apuc să scriu despre albume de prog rock am aşa o reţinere. Motivul nu ştiu exact care e, dar presupun că e în mare parte legat de faptul că n-am reuşit să descifrez nici un album de genul ăsta (bun) în totalitate. E şi cazul chestiei celor de la King Crimson, o creaţie nu prea lungă ca durată, dar formată din melodii… grele e puţin spus.
Plus că vorbim de King Crimson. Robert Fripp o dată la o parte din instrumente, versuri şi imagini concepute de către Peter Sinfield next. Astea din urmă se leagă între ele şi sunt cryptic enough. Ideea principală a albumului (fiindcă e vorba despre un concept album) este aceea a unui prinţ (făt-frumos 😛 ) dintr-un basm care se duce să omoare un zmeu (de unde şi numele albumului). Asta pe prima melodie, Cirkus (care transferă ascultătorul din lumea reală în aia de basm într-un mod foarte eminescian, cu ani lumină şi alte alea) şi pe ultima, Lizard. Indoor Games şi Happy Family au cu totul alt subiect, mai exact „family life”, despărţirea Beatles-ilor, chestii foarte bine încifrate în versuri (oricum ai da-o, Happy Family is a really crazy song). Lady of The Dancing Water e o melodie ceva mai uşor digerabilă, care reciclează idei de pe primele două albume ale formaţiei (nu tocmai pe gustul meu, dar sună interesant). Albumul se încheie cu Lizard, pe care participă cu vocea (asta în prima parte, Prince Rupert Awakes) nimeni altul decât Jon Anderson, yeah, tipul de la Yes. Superbă voce I would say… cel puţin pe melodia asta a reuşit să mă impresioneze într-un mod plăcut.
Per total, albumul mi se pare cel puţin ciudat, un lucru bun aş spune (în sensul că reuşeşte cu brio să iasă cu ceva în evidenţă faţă de alte albume de pe vremea aia). Multe influenţe de jazz, măsuri atipice, bătăi în tobe cum n-am mai auzit la nici o altă formaţie. Din câte am înţeles e ultimul lor album de genul ăsta, oricum sună destul de diferit faţă de In The Court of The Crimson King (pe care mulţi îl consideră reprezentativ pentru trupă).
Now go ahead and give it a listen.
time out
joi, 15 iun. 2006, 13:55
Mda. Mâine are loc în mod oficial sfârşitul anului şcolar. Ceea ce e aproximativ bine, fiindcă am ocazia să mă relaxez la o bere, bucurându-mă de începutul vacanţei. Aştept de câteva săptămâni schimbarea asta, pentru că nothing interesting happened lately şi pot să mă apuc de tot ce am lăsat baltă în momentul în care au început tezele. Încep cu blog-ul de faţă, mai exact cu un upgrade la wordpress, fiindcă zic ei că 2.0.3 e mai bun decât 2.0.
În ceea ce priveşte muzica, last.fm, deşi în plină perioadă de bugfix-uri şi update-uri, grăieşte clar: blues, Dream Theater, Spock’s Beard, Liquid Tension Experiment, King Crimson and more progressive rock care stă la coadă şi aşteaptă să fie ascultat. Mă tot chinui să găsesc albumul Three of A Perfect Pair de la King Crimson, dar până atunci am timp să ascult Van Der Graaf Generator (one of the first progressive rock bands in history, that is).
La capitolul live stuff treaba stă la fel de bine. Confidential Blue Sessions mâine seară în Big Mamou, Old News sâmbătă seară la Casa Eliad. Cam în acelaşi ritm avem pe 22.06.2006 Old News şi Straightshot în Big Mamou, pe 23.06.2006 T.O.N.E. în acelaşi loc. Sau cam aşa spune schedule-ul în mare. Sper să ajung măcar la jumate din concertele mai sus menţionate, plus că there’s more blues în luna iulie, sunt sigur de asta.
Ar mai fi destule de spus, dar las pentru altă dată 😛 .
914
miercuri, 14 iun. 2006, 11:40
…plutind într-un vis lichid, între două picături de apă ce se unesc.