random stuff
luni, 21 aug. 2006, 18:38
– Ţinând cont că am avut aceeaşi configuraţie hardware timp de vreo patru ani (and no wonder about that, a fost un computer excelent la vremea lui), vineri am decis să fac o mică schimbare prin componentele PC-ului. Nu mare lucru, de fapt am schimbat tot înafară de hard-disk-uri, placa de sunet şi placa de reţea. Deci sunt cam Vista-ready şi destul de 64-bit stuff ready. Good.
– Un efect direct (şi chiar o cauză) a chestiei de mai sus a fost ruperea mea totală de lumea asta pentru vreo două zile, fiindcă era imperios necesar să joc Dreamfall. Deci weekend-ul ăsta, între saving private April Ryan, funny bird, the white lady şi Kian Alvane nu mi-a mai rămas nimic. Glad to be back, but not so glad about the fact that the Undreaming is unchained. Mda.
– Şi dacă tot am hardware & stuff (like, 1GB RAM, dual-core Intel processor plus alte câteva chestii complet irelevante) am decis să încerc binecunoscutul joc de 96k, .kkrieger, fiindcă eram curios ce poate. E frumos, simpatic, are grafică interesantă, dar mi-a blocat pc-ul când să ies în desktop (nu mi se pare ceva prea ieşit din comun, având în vedere că jocul e beta demo). Deci îl mai joc abia la versiunea următoare dacă mai am timp.
The Spyked One bragged about lots of things today. Shame on him 😆 .
actorul şi sălbaticii
marți, 15 aug. 2006, 17:11
Am văzut acum două zile filmul ăsta, având în vedere că se afla la ora aia printre puţinele lucruri interesante de urmărit la teveu. Nu ştiu cum se face că mă uit la filmele româneşti cu foarte mare plăcere (deşi nu sunt eu mare iubitor de filme), fără să trec peste faptul că Toma Caragiu (la fel ca mulţi alţi actori români) are un umor care mie îmi e foarte familiar.
De fapt e vorba despre un film foarte serios, care prezintă câteva aspecte ale vieţii româneşti de la sfârşitul anilor ’30. Toma Caragiu îl interpretează pe Costică Caratase, un director de teatru (în mod evident e vorba despre Constantin Tănase) care doreşte să pună în scenă o piesă de teatru ce ar deranja tare scena politică românească. Nu voi intra în detalii, spun doar că m-a impresionat scena în care Caratase le spune legionarilor că vor să „oprească ţara asta să râdă”, ideea râsului reprezentând un simbol al umanităţii în film (de unde şi numele filmului, care face trimitere la felul în care a fost primită în final piesa de teatru de către public). Încă nu îmi vine să cred că cineva a reuşit atunci să spună verde în faţă că Hitler e un dobitoc, asta în condiţia în care România era din ce în ce mai mult sub influenţa legionarilor.
Deci filmul e un must-see, fără nici un dubiu.
atenţie, poliţia veghează!
luni, 14 aug. 2006, 03:34
Deşi nu ştiu ce rost are post-ul ăsta, simţeam nevoia să menţionez situaţia de faţă (şi am găsit tocmai blog-ul). De ceva zile tot văd poliţia plimbându-se pe străzi. Adică deja dau peste ei de fiecare dată când ies din casă, iar maşinile de poliţie sunt în general o chestie rară în cartierul în care locuiesc. A, da, uitasem. Tot timpul îi văd în maşini. Conducerea le-a dat Dacii noi-nouţe, iar oamenii legii se pare că trebuie să execute norma (în km, probabil) pentru a primi salariul mult aşteptat 😛 .
Deja mă simt muuult mai în siguranţă când o văd pe domnişoara ofiţer dând ture (cu maşina, normal) la ora două noaptea. O_o
up and back
duminică, 13 aug. 2006, 21:29
Trist, ba chiar de-a dreptul deprimat, blog-ul meu a avut de suferit. Dar nu-i nimic. După vreo lună de pauză, spaicu revine, mai plin de aberaţii ca niciodată, aşa că sit back, relax, asta fiindcă urmează un post care va conţine un rezumat al tuturor chestiilor noi din ultimele săptămâni:
Host moved: Sunt cât se poate de fericit fiindcă acum găzduiesc blog-ul pe un server de ultimă gene… sau poate că nu. Oricum e suficient de puternic încât să ruleze un Gentoo Linux cu ceva demoni instalaţi pe el. L-am udat deja (cu nişte alcool foarte tare :P), aşa că nu cereţi bere.
A apărut Smacketeria, primul număr, care se poate găsi aici. Enjoy that one, and pray for no2.
Concertul Cyfer & Tzetze de săptămâna trecută: ceva foarte fresh, despre care am scris câteva rânduri într-un post de pe RGC.
Concertul Teamsters de aseară: doi vocali care aduc a J.J. Cale (cel puţin aşa mi s-a părut mie), două chitare foarte pe gustul meu (un blues foarte autentic pe chitară), un bass discret, o tobă foarte tehnică şi Tzetze. Pfuai, începe să îmi placă din ce în ce mai mult blues-ul făcut de români. În ciuda lipsei sunetistului au sunat foarte bine (muzicuţa s-a auzit abia de la jumătatea primei părţi, dar după aia a sunat demenţial).
last.fm şi deviantART şi-au schimbat feţele site-urilor. Dacă primul site nu m-a satisfăcut aşa de mult, interfaţa celui din urmă îmi place mult, pare destul de neat şi nu în ultimul rând se mişcă bine. Sigur, au mai intrat ei în revizie tehnică dintr-un motiv sau altul, dar una peste alta membrul dA spyked88 e mulţumit.
În rest nu ar mai fi foarte multe de spus. Sigur, am avut timp să mă plimb prin ţărişoara noastră (am văzut multe, cu toate că nu am văzut nici măcar un sfert din România, sper să mai văd în viitorul cât mai apropiat), dar trebuia să revin. Şi apropo de România, pur şi simplu mă mâncau degetele să mai fac o categorie dedicată problemelor de importanţă naţională (şi nu mă refer aici la plecarea vreunui terorist, ci la chestii mult mai importante, cum ar fi birocraţia sau pur şi simplu prostia crasă a unor oameni).
Pfuai, m-am constipat de când n-am mai scris. Revin mai târziu cu fresh stuff 😀 .