„ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:”
duminică, 11 feb. 2007, 14:34
Îţi mulţumesc din tot sufletul! Ştii şi tu că binele şi răul, adevărul şi minciuna, iubirea şi ura, toate astea nu au valoare decât în creierii noştri tociţi de atâta uitare de sine… şi de ceilalţi. Aş fi vrut să îţi mai spun ceva, dar vocile mi-au spus să tac.
Marii poeţi şi filosofi râd spre soare. Chiar şi eu, aşa mic cum sunt, simt că afară e mai cald ca de obicei.
privacy? yes, please!
vineri, 9 feb. 2007, 21:32
– În toamna lui 2006, în urma creşterii ratei criminalităţii – şi, de ce nu, din cauza atentatelor – în Marea Britanie au fost instalate sisteme de supraveghere care funcţionează both ways. Just like Big Brother. Old news.
– Old news again: pentru a proteja cetăţenii de atacurile teroriste, mai multe ţări respectiv companii aeriene au impus măsuri sporite de securitate în aeroporturi şi during flight. Se aplică restricţii la obiecte cărate, şi pentru a evita eventuale probleme au apărut site-uri informative pe tema asta.
– Cei de la Google pun în mod frecvent problema privacy-ului, motiv pentru care a luat naştere Google Privacy Center. Ţinem cont că toate search-urile sunt stocate pe serverele Google, plus faptul că Google Toolbar adună, în cazul în care userul este de acord să folosească produsul anti-phishing, tot ce înseamnă informaţii despre cookie-uri şi browsing. Versiunea nouă a toolbar-ului (momentan beta) permite adăugarea de butoane custom, în cazul fiecărui buton utilizatorul fiind informat cum îi poate fi afectată intimitatea.
O fi bine, o fi rău? Până la urmă lucrurile astea sunt făcute chiar spre binele nostru (fiindcă e o problemă la nivel mondial, nu numai în UK sau US), sau devenim încet-încet sclavii unui nou sistem totalitar? Mă feresc să trag concluzii.
another brick,
marți, 6 feb. 2007, 20:49
[part… nu mai ştiu a câta]
La început am văzut-o, am auzit-o, am realizat complet existenţa ei în natura mea, imposibil de negat. Peste mult, mult timp, am simţit cum fuge din mine, de mine, deşi mi s-a spus că vom pleca amândoi, niciodată separat. El m-a neliniştit un pic, dar chiar rău nu pot să spun că mă simt. Dacă nu era înlocuită de cealaltă, ar fi fost perfect.
Totuşi, am o vagă senzaţie că se va întoarce… Din fericire, sau din păcate? Din amândouă.
yes – fragile (1972)
luni, 5 feb. 2007, 22:06
Nu îmi mai aduc aminte de câte ori am spus că anul 1972 e unul din cei mai buni pentru rock şi – de ce nu? – pentru muzică în general. ’72-’73 e perioada în care billboard-ul englezesc a fost scos din banal şi s-a umplut de prog (Money!) şi hard rock (îmi vine în minte Smoke On The Water). Şi sacul de albume lansate în perioada asta pare fără fund. O oarecare formaţie, cu un nume monosilabic, Yes… hm, cine-s ăştia? Rick Wakeman, Jon Anderson, Steve Howe sau Bill Bruford, mie îmi spune enorm de mult lista asta parţială, fiindcă s-au mai plimbat mulţi prin line-up-ul formaţiei de-a lungul timpului.
După cei mai mulţi fani, piesa centrală a albumului este prima piesă, Roundabout. O chitară acustică, apoi imediat după intră bass-ul funky (care m-a dat pe spate la modul cel mai serios) şi bucăţile de clapă incredibile. Urmează Cans and Brahms, ceva Brahms cântat în stil pur Wakeman, apoi piesa un pic ciudată We Have Heaven. South Side of The Sky e apropiată ca stil de prima piesă, parcă totuşi tobele sunt un pic mai energice; în aceeaşi categorie se încadrează Heart of The Sunrise (poate cea mai prog piesă a albumului, preferata spaicului). Long Distance Runaround în schimb e foarte chill. (mai mult…)
bill mi-e antipatic. (2)
sâmbătă, 10 feb. 2007, 19:08
Triangle Powers SoftWare