oi fi eu prost,
vineri, 9 mart. 2007, 18:05
dar nu m-am lăudat niciodată cu asta.
Ca un viitor absolvent de liceu ce mă aflu, am luat astăzi parte la o aşa-zisă prezentare a ofertei educaţionale a unei universităţi dinafară (al cărei nume nu mi-l amintesc, ceva legat de finanţe). Doi reprezentanţi străini ai institutiei respective plus un absolvent român şi-au făcut prezenţa în amfiteatru, după care românaşul nostru a început prin sondaj să întrebe cine ce vrea să facă. Ajungând la banca în care stăteam eu şi nişte colegi am primit o întrebare ca o palmă peste faţă: „Voi nu vreţi să faceţi nimic, nu?”. Să-mi fie cu iertare, un răspuns corect la această întrebare ar fi fost: „Dar nevasta ta ce face, mă mai caută?”. M-am abţinut, normal.
Mă enervează atitudinea unor – dar vai! – intelectuali cu aere de superioritate. Domniile lor au venit să îşi prezinte produsul (al naibii de scump, dar să spunem că asta e o altă mâncare de peşte), nu să mă întrebe la ce facultate vreau „să aplic” (termen incorect folosit, domnule! Simplul fapt că ai urmat facultatea înafara ţării nu îţi dă dreptul să îţi uiţi limba. „to apply” != „a aplica”). Trecând peste asta, mi-e silă să aud discursuri în care se repetă la nesfârşit gargară de genul „totul depinde de tine, nu de altcineva” (putea măcar să îmi spună o noutate) şi alte bla-bla-uri despre ceea ce trebuie „să învăţ”. Dacă era inspirat îşi dădea seama că învăţatul are loc cel târziu în liceu; în învăţământul superior se foloseşte termenul „a studia” (nu, nu au acelaşi sens).
Deci prefer să nu „aplic” la vreo universitate de la vest de Tisa. Rămân în Românica mea, împreună cu încuiaţii ăştia comunişti.
p.s.:
Existenţa este fiindcă am vrut eu să fie. Altfel acum eraţi morţi cu toţii.
[P.S.: Te iubesc, mă!]
epilog.
duminică, 4 mart. 2007, 20:28
N-am de gând să te strivesc ca pe un gândac. Nu, întâi o să mă joc cu tine, îţi gâdil un pic orgoliul, după care te voi ucide încet, dar sigur – la fel cum mi-au făcut şi ei mie. La urma urmei, un lucru e sigur în toată existenţa asta. Ştii foarte bine care; în zadar laşi simţurile să te îmbete în speranţa că poate ai să uiţi definitiv.
Mereu ai crezut că Universul se învârte în jurul tău.
XIOS şi alte animale
sâmbătă, 3 mart. 2007, 17:53
Mi-a picat privirea astăzi pe un articol despre un aşa-zis sistem de operare numit xcerion internet os (XIOS). Iniţiatorii proiectului susţin că au în spate un motor puternic, bazat pe XML, ceea ce va permite developerilor să dezvolte programe în doi timpi şi trei mişcări. Nu e chiar prima idee de acest tip (YouOS e un exemplu bun în acest sens), dar XIOS se vrea mult mai flexibil din toate punctele de vedere.
Acum să-mi fie cu iertare, dar pe mine mă râcâie o chestie în toată povestea asta. Am de-a face cu o idee bună (un shell în care găseşti strictul necesar: browser, e-mail, aplicaţii office şi aşa mai departe), dar pusă sub o etichetă greşită. Din câte îmi aduc eu aminte, sistemul de operare era bucata aia de software încărcată la bootare, cu un kernel ce rulează drivere şi tot tacâmul. Nu văd cum ar putea un programator să aibă controlul necesar (lucrul cu pointeri, thread-uri, acces direct la resursele hardware ale sistemului) dacă „OS-ul” pornit nu e altceva decât un fel de aplicaţie web. Înţeleg că puterea de procesare a crescut enorm în ultimul timp, încât oricine îşi permite să ruleze un shell peste altul, dar asta nu cred că justifică schimbarea sensului unor termeni aşa, pur şi simplu.
Definiţii pentru „operating system”. Cea mai bună pentru contextul ăsta mi s-a părut următoarea:
the core software on a computer which provides the interface between its hardware (processor, peripherals, etc.), its software, and the user.
drawing on a musical score
luni, 5 mart. 2007, 21:32
They dare me to play these scores.