„hella”!
marți, 8 mai 2007, 20:49
S-ar putea să mi se pară, dar în timp ce politicienii îşi bat capul cu toate nimicurile, lucrurile put de-a dreptul în capitala asta. Azi-dimineaţă am făcut jumătate de oră cu tramvaiul până la piaţa unirii (2x normal time), din cauza câtorva probleme… minore (sarcasm included):
- Pe diversele intersecţii pe care le face Şoseaua Progresului, se lucrează la şinele de tramvai (cel puţin pe cea cu 13 septembrie e durere);
- Traficul e deviat în locuri destul de importante din Bucureşti şi se pare că aşa vrea să rămână (pasajul Basarab anyone?);
- Am înţeles că se închide şi aeroportul Băneasa pentru o perioadă de vreme, deci vecinul său din Otopeni va fi oleacă (sarcasm included again) mai aglomerat;
- Formula mă-sii! Magheru, Libertăţii;
- You name the rest. Mai sunt câteva lucrări de reparaţii (yes, yes, even more sarcasm) care se fac prin oraşul ăsta.
Oh boy. Screw you guys, I’m going home!
ocd
luni, 7 mai 2007, 11:17
Azi-dimineaţă în tramvai m-am întâlnit cu un vechi prieten. În mine, gândurile erau într-o mişcare continuă, venind şi plecând arbitrar, necontrolat. M-a salutat fără a mişca un deget, dar am înţeles din privirea sa că e în trecere şi ar fi politicos să îmi dea bună ziua. Avea o înfăţişare comună: un tricou negru cu o formaţie oarecare, părul lung, probabil deschis la culoare şi o privire goală, ca de obicei. Căştile din urechi mi-au sugerat că trăieşte aceeaşi stare, deşi cu siguranţă gândurile îi erau îndreptate către un alt spaţiu şi un alt timp, o altă poveste cu alt conflict. Totuşi, în cele zece minute petrecute împreună am hotărât să depănăm vechi amintiri. În tăcere.
Lentila nu a reuşit să focalizeze bine, fiindcă… aparenta ordine a fost spulberată de neînsemnata furnică ce a ridicat degetul mijlociu, pentru ca insecta să se chinuie apoi sub piciorul altui gândac ignorant. La urma urmei toţi suntem mici fiinţe, ţinute în lanţul unor obsesii, puse în mişcare de o infinitate de impulsuri.
Dezordine.
despre adevăr
vineri, 4 mai 2007, 18:33
Ei, da. Autorul blog-ului se gândea că această serie de aberaţii are nevoie de nou membru, mai tânăr, mai atrăgător sau, după cum spune românaşul nostru, „mai cu schepsis, frăţică”. Aşa se face că ingratul (?) spaic a avut în ultimul timp ocazia (chiar de câteva ori) de a participa în mod activ la discuţii filosofice rău. În ciuda acestei minunate ocazii, nu a făcut-o în mod activ, ci într-unul pur pasiv (celor care s-au gândit la chestii gay: get laid!), adică ascultându-şi partenerii de discuţie şi ţinându-şi gura închisă, dovadă a faptului că personajul nostru a rămas şi este în continuare un filosof. Dar uite că săptămâna trecută i s-a dat ocazia să răspundă, pe o bucată de copac prelucrată industrial, la întrebarea „ce este adevărul?”.
Dacă v-aş spune ce era pe foaia aia… cel mai probabil aş minţi. Sau nu. Adevărul e că, adevărul, la fel ca şi nimicul, este nefiind, deci nu există în realitate. Adevărul, perceput în mod subiectiv, este în primul rând o idee provenită din acţiunea mediului asupra stimulilor şi indirect asupra creierului; sau invers, realitatea este un adevăr deoarece ia naştere în suflet (în psihic) (e greu a accepta faptul că fizicul este o consecinţă a metafizicului sau invers. Oricum ar fi, cele două sunt în relaţie de interdependenţă şi adevărul în sine ar putea fi modificat/confirmat/negat de unul din acestea). (mai mult…)
politicianul blogger.
lolzors. 😆
blog-ul lui Mircea Geoană.
[notă: Acest post nu se doreşte a fi o reclamă în (de)favoarea vreunui politician; mai mult, autorul nu îşi propune să facă politică pe blog-ul său, deci însemnarea de faţă e una pur întâmplătoare.]