ocd
luni, 7 mai 2007, 11:17
Azi-dimineaţă în tramvai m-am întâlnit cu un vechi prieten. În mine, gândurile erau într-o mişcare continuă, venind şi plecând arbitrar, necontrolat. M-a salutat fără a mişca un deget, dar am înţeles din privirea sa că e în trecere şi ar fi politicos să îmi dea bună ziua. Avea o înfăţişare comună: un tricou negru cu o formaţie oarecare, părul lung, probabil deschis la culoare şi o privire goală, ca de obicei. Căştile din urechi mi-au sugerat că trăieşte aceeaşi stare, deşi cu siguranţă gândurile îi erau îndreptate către un alt spaţiu şi un alt timp, o altă poveste cu alt conflict. Totuşi, în cele zece minute petrecute împreună am hotărât să depănăm vechi amintiri. În tăcere.
Lentila nu a reuşit să focalizeze bine, fiindcă… aparenta ordine a fost spulberată de neînsemnata furnică ce a ridicat degetul mijlociu, pentru ca insecta să se chinuie apoi sub piciorul altui gândac ignorant. La urma urmei toţi suntem mici fiinţe, ţinute în lanţul unor obsesii, puse în mişcare de o infinitate de impulsuri.
Dezordine.
Comentariile sunt dezactivate.