google shell
miercuri, 11 iun. 2008, 19:24
Acum ceva mai mult timp văzusem o interfaţă de web search bazată pe Vi (din păcate am uitat link-ul). Recent am primit link către această struţocămilă între google şi un shell clasic de unix. Ideea mi se pare cel puţin interesantă, motiv pentru care site-ul cu pricina a ajuns homepage-ul meu.
one done
duminică, 8 iun. 2008, 16:27
Într-adevăr, criteriul de evaluare al succesului unui examen promovat (sau picat) nu este dat acel număr între 0 şi 10 numit notă, ci de numărul de beri/pahare de vin consumate, numărul de cărbuni arşi de narghilea, de numărul de melodii măcelărite la jam session şi nu în ultimul rând de numărul (mic) de ore dormite.
… four to go.
să se revizuiască primim
joi, 5 iun. 2008, 14:50
(sau cum e când ţi se urcă democraţia la cap)
Dând cu ochiul pe posturile de televiziune orientate către ştiri (da, mai fac şi asta din când în când), am observat un fenomen interesant al societăţii româneşti de tranziţie (că democraţie în sensul cuvântului nu se poate numi sistemul ăsta): într-o comună din Ilfov a ieşit scandal, s-a creat un precedent (din câte ştiu eu) în ceea ce priveşte reluarea procesului electoral, iar acum populaţia din alte două sate/comune cere acelaşi lucru – cu alte cuvinte, un efect de turmă un pic mai evoluat. Nu întâmplător, în două din cele trei locaţii populaţia e constituită preponderent din romi (o să le spun aşa fiindcă cică e politically correct); urmărind în paralel imagini, am observat că ei erau cei mai vocali, lucru într-un fel lăudabil (la urma urmei susţin că li s-a terfelit dreptul de a vota).
Acum stau şi mă întreb ce s-a întâmplat cu adevărat la alegerile de acum patru, opt sau doişpe ani. De fapt, nici campania asta nu a fost una prea curată din punct de vedere legal. Sectorul 5 (prin care umblu zilnic) a fost şi este plin de afişe electorale lipite la ‘tu-i mă-sa, adică unele peste altele, pe stâlpi, pereţi, oriunde altundeva decât în locurile special pregătite (dacă există aşa ceva). Asta ca să nu mai amintesc de pomenile împărţite în ghetouri şi prin intermediul sindicatelor din uzine – iar aici salata de roşii socialistă a fost completată cu verzitură agresivă de nouă generaţie.
Nu vreau să fac politică, deci o să mă rezum la a trage o concluzie pe baza a ceea ce am scris mai sus: tot jocul ăsta depinde într-adevăr mai mult de muritorii de rând (puterea stă în proli, vorba lui Orwell) decât de ăia. Acum vreo două luni s-a dus naibii semaforizarea dintr-o intersecţie de pe Calea Rahovei (hazarduri logice, nu alta) şi nu s-a reparat timp de vreo trei săptămâni. Şoferii treceau, înjurau şi atât. Cât timp oamenii se mulţumesc să se plângă de faptul că „noi nu putem să facem nimic”, nu se va schimba ceva. În schimb, când ies nişte nervoşi şi încep să facă scandal (un scandal care la noi încă nu e prea civilizat) lucrurile se schimbă… doar oleacă, prin punctele esenţiale.
1st of june 2008
duminică, 1 iun. 2008, 19:03
… şi am un chef nebun să împărtăşesc celor din jur ce am mai făcut în ultimul timp/ce fac/ce voi face. După un week-end în care am băut de n-am mai putut (cel puţin după standardele mele), a urmat o săptămână de masturbare mentală ce a constat în o temă la proiectare logică (circuite) condimentată cu matematici pe ici-colo (Laplace transform, yaaay!), plus de terminat tema la metode numerice (din nou circuite). Şi le-am terminat pe toate, şi mă doare capul şi nu mai am chef nimic deşi ar trebui să mai învăţ ceva la metode numerice. Who cares. A, şi am descoperit în bibliotecă o carte de prin anii ’70, scrisă de nişte ruşi, dar în engleză, care are cam toată analiza clasică explicată (inclusiv analiză numerică). And i love it, thank you mom.
Şi hammond-ul lui Arjen e genial.
P.S.: Azi n-am votat şi n-am de gând. Să-mi fie ruşine.