vimium
vineri, 30 iul. 2010, 20:19
Știm cu toții că web-ul, mai exact navigarea – cunoscută și drept surfing, pentru cei care vor să încerce impresia mai mult sau mai puțin aparentă a practicării unui sport extrem – lui a devenit în ultimii ani o parte esențială din folosirea calculatorului; vă rog, o mână virtuală sus cei care deschideți un browser fix în momentul în care sistemul de operare proaspăt deschis așteaptă comenzi din partea dumneavoastră… sau este deja deschis în momentul revenirii din sleep/hibernare. Și mai ridicați o mână cei care aveți mai mult de șasă tab-uri/ferestre (toate frumoase) de browser deschise în mod normal – sper că aveți două mâini libere, perverșilor, că doar Internet-ul pentru pornoșag există.
Având în vedere că am lămurit problema dureroasă încă din capul locului, urmează să găsim o rețetă care va rezolva toate grijile lumii, de la foamete până la (im)posibilitatea călătoriei în timp. Și cum orice problemă mare se rezolvă prin spargerea ei în probleme mai mici (aceasta din urmă și apoi legarea părților componente fiind la rândul lor probleme importante) , vom începe prin două elemente cheie. (mai mult…)
însumarea părților
duminică, 25 iul. 2010, 20:09
[ i – Flow ]
„Somnul rațiunii naște monștri”, spunea Francisco Goya. La fel și subsemnatul, în lipsa folosirii frecvente a mușchiului generator de conținut textual, a ajuns să nască monstruozități de articole, lungi cât o zi de paște; obicei la care – cu părere de rău vă anunț – nu cred că voi renunța. Am stat oleacă să mă întreb de unde și până unde am căpătat stilul ăsta de a scrie rar și mult – de fapt raritatea am înțeles-o a priori, acel „mult” mă pune pe gânduri.
Voi fi sincer, tot nu am reușit să îmi dau seama, dar bănuiesc că totul se trage de undeva din niște schimbări în experiența subiectivă și din nevoia de a explica exhaustiv idei, gânduri și concepte; contrar unei prime impresii, divagațiile, chiar și cele grosolane, au un rol esențial în a contura o idee și mai mult, în a duce către o înțelegere mai profundă a subiectului despre care se discută. (mai mult…)
of dogs and men.
marți, 20 iul. 2010, 17:54
[ studiu de caz: București ]
A doua trezire pe ziua de astăzi a fost încununată cu mult soare și o căldură pe măsură. Acestea fiind spuse, prima dată când am deschis ochii, era încă întuneric; vreo cinci ale dimineții să fi fost. În unele cartiere bucureștene, dureroasa întâmplare de a fi trezit brusc la astfel de ore tinde să devină una destul de obișnuită.
Pentru a nu fi înțeles greșit, zona în care locuiește subsemnatul nu este nici de departe unul din colțurile selecte aparținând Bucureștiului cel blestemat, dar nici cel mai rău cu putință. Are de toate: gunoaie, diversitate etnică, parcări lipsă, străduțe în stare jalnică, o piață extrem de animată dar prin care nu vă doresc să treceți, ce mai, nimic nu-i lipsește. Chiar și așa, vegetația e mai abundentă decât în alte părți, iar între (unele) blocuri concentrația de gunoi pe metru pătrat atinge un minim absolut, să nu mai vorbesc de liniște, care-i sfântă; astfel că toată ziua nu auzi nimic altceva înafara ciripitului păsărelelor. (mai mult…)
gânditul în era tehnologică
joi, 15 iul. 2010, 20:38
Dădeam acum ceva timp pe twitter – asta apropo de inutilitatea μ-blogging-ului; aș putea spune, cu un anumit grad de incertitudine, că și articolul ăsta e inutil, la fel cum blogging-ul în sine poate fi considerat lipsit de utilitate, dar nu-i de mirare că treburile astea inutile tind totuși să conteze, tot cu un anumit grad de incertitudine – peste un link către un post destul de interesant. Pe scurt, pentru cei cărora le e lene să parcurgă textul, autorul relatează cum că îi vine nu știu ce idee măreață, pe care mai apoi o pierde în procesul de a găsi o modalitate de a reține ideea cu pricina. Apoi sunt trase niște concluzii referitoare la importanța memoriei și a limbajului – caracterizat în speță prin scris – ca și caracteristici fundamentale ale speciei umane.
Asta m-a trimis apoi cu gândul la un alt articol (iar pe acesta din urmă vă invit să îl citiți singuri) pe marginea căruia mi-am dat cu părerea – în felul caracteristic în care un oarecare își dă cu părerea vizavi de o problemă, fără a fi specialist în domeniu; nu-i bai, e o chestie care stă la baza democrației, iar democrația, ehei, mare doamnă. De-aici putem trage o concluzie, și anume că e foarte posibil ca tehnologia să ne facă mai leneși. Mai leneși decât ce? S-ar părea că ne face mai leneși decât eram înainte să existe miracolele astea ale tehnologiei moderne. (mai mult…)
tales of monkey island
miercuri, 7 iul. 2010, 20:47
Ehei, dragi cititori și drage cititoare, uite că am revenit, cu sau fără voința mea, la acest mirific univers ce izvorăște din seria Monkey Island. Și uite așa, când rostesc acest nume mă gândesc automat la comedie, iar comedia nu are cum să se termine, fiindcă de multe ori nici nu începe. La urma urmei, comedia clasică are o formă circulară, având o situație inițială asemănătoare (dacă nu identică) cu cea finală, iar jocul (jocurile) nostru (noastre), cu poveștile lui (lor) cu tot, se încadrează perfect în acest tipar. Fiindcă așa ne-a fost dat să vedem de la The Secret of Monkey Island – despre care am scris astă-toamnă – până în zilele noastre.
În urma unui oarecare dezinteres financiar în privința genului aventură, probabil datorat faptului că două-trei minți din Lucas Arts consideră că jocurile adventure nu mai sunt profitabile, iată că Telltale Games s-au apucat să reînvie câteva serii clasice, una din ele concretizându-se în Tales of Monkey Island. La acesta din urmă a dat câteva sfaturi și profesorul în maimuțologie Ron Gilbert, lucru demn de menționat de altfel. Iar de-aici încolo intră în vigoare avertismentul pe care l-am dat și cu alte ocazii, acela conform căruia eventualele spoilere ce urmează le veți asimila pe barba voastră… și pe a lui Blackbeard, arrrr…! (mai mult…)