busuioc în propria-i minte

marți, 31 ian. 2012, 21:35

Un subiect pe care nu știu dacă l-am tratat mai mult de două ori în scris de când mă știu, nebunia e în fapt – în pofida faptului că e considerată o anomalie, zic – o chestie destul de comună în adunările de oameni. Uneori ne lovim de ea noi înșine cel puțin pentru o perioadă de timp, pentru că mintea umană e o chestie mai fragilă decât s-ar crede, iar nedeterminismul existenței poate duce lejer individul către demență, mai ales dacă acesta din urmă are o predispoziție pentru așa ceva.

Se întâmplă uneori că sus-numita nebunie se instalează permanent, integrându-se în personalitatea individuală într-un mod analog oricărei disfuncții cronice. Nebunia permanentă e o consecință a faptului că, după cum bine zice Sacks, dânsa ajunge să ia de multe ori o formă de euforie sau pur și simplu de „bine”, astfel că organismul o va accepta în cele din urmă fără probleme, fenomen posibil și cazul subiectului nostru – era necesar un subiect, pentru că se caută nebuni -, la fel cum e posibil ca personajul să fi având o boală genetică destul de gravă, fapt totuși puțin probabil fiindcă ăștia de obicei mor destul de repede. (mai mult…)

inutilitatea unui martie negru

duminică, 29 ian. 2012, 00:55

Pentru că tot am disecat semantica protestului, găsesc că ar fi foarte potrivit un studiu asupra unui exemplu concret de protest prost formulat și/sau documentat, deci prin urmare lipsit de utilitate. Exemplul constă în demersul unor copilași (bănuiesc) cu foarte mult timp liber care propun boicotarea cumpărăturilor de media timp de o lună, pentru a le arăta ei corporațiilor mari cine-i boss-ul.

Gândirea este zic eu una relativ sănătoasă, pentru că într-adevăr cam ăsta e principiul după care funcționează raporturile economice, anume că valoarea produsului e stabilită de utilitatea ambilor agenți. Totuși, pe cât de sănătoasă e intenția, pe atât de prost e planul prin care se dorește a fi adusă în concret. Să observăm așadar printr-o serie de bulinuțe cum a boicota vânzările caselor de discuri sau ale hollywood-ului timp de o lună e un act complet inutil: (mai mult…)

ce am învățat despre sistemul de pingback-uri din wordpress

sâmbătă, 28 ian. 2012, 11:52

Acum ceva vreme speculam pe Trilemă despre pingback-uri și cam cum e posibil să funcționeze ele. Scriu aceste rânduri pentru că sper că le va citi cândva un dezvoltator al WordPress-ului și se va încumeta să rezolve odată pentru totdeauna problema pe care o voi descrie mai jos, la fel cum voi descrie și de ce eu unul mi-am băgat definitiv picioarele și alte membre într-însa.

Am considerat mereu pingback-ul/trackback-ul ca fiind o unealtă extrem de utilă blogger-ului, dat fiind faptul că autorii de blog-uri mai discută între ei și preferă o alternativă la lăsatul de comentarii kilometrice (deși eu mai fac asta). Alternativa se dovedește a fi acel sistem prin care dacă individul A scrie un articol P iar B scrie un articol P' care face referință la chestii din P, atunci putem stabili existența unei legături concrete P \rightarrow P', legătură concretizată printr-un sumar al lui P' în cadrul comentariilor lui P. Acel comentariu se va numi pingback etc.

Sistemul e decent specificat, însă are lacune la nivelul implementării în WordPress, care-i o monstruozitate cu șaptișpe picioare și patrujdouă de capete, plus câteva falusuri imense care încearcă să ne violeze anal pe noi, utilizatorii de rând, indiferent de gen. Dar cum eu sunt un utilizator de rând mai rezilient, m-am apucat să iau codul la puricat și să văd ce se întâmplă acolo. (mai mult…)

arhiva de informație a rasei umane™

duminică, 22 ian. 2012, 00:07

Într-unul din articolele anterioare afirmam cu tărie că textul e materia primă aici pe Internet și că nimic altceva nu prea contează. Cu toate astea și datorită faptului că am fost tras de mânecă referitor la faptul că de fapt uite, pe web avem tone de conținut audio și video iar emoția e și dânsa un soi de informație, îmi voi invalida propria teză pe loc și voi continua cu ce am de spus în cele ce urmează.

Se spune despre biblioteca din Alexandria că a fost cea mai vastă și mai importantă resursă de informație din Antichitate, până au venit romanii și i-au dat foc. Din păcate nu a mai existat o A Doua Bibliotecă din Alexandria – sau măcar o Bibliotecă din X, unde X \neq \text{Alexandria} – care să conțină copii ale tuturor cărților arse, iar dacă ar fi existat atunci probabil că ar fi fost la rândul ei arsă până să aibă timp scribii să facă noi copii.

Iată că din fericire civilizația modernă a avut ceva de învățat din asta și printr-o pură întâmplare s-a ivit și Internetul la orizont, Internet care a crescut și crește și nu se mai oprește. Și – pentru a o spune pe cea dreaptă – ca niște din ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor, firește că ne imaginăm că Interneții există exclusiv pentru a ne servi nouă poftele, fetișurile și setea de comunicare și interconectare și alte abureli. O fi, nu zic nu, însă e drept că un (alt) rol important al Internetului este similar cu cel al sus-menționatei biblioteci, rol pe care eu l-am numit de „arhivă de informație a rasei umane™” [i]. (mai mult…)

  1. Este prima și sper să fie ultima dată când apare acest nume pe Cărămizi: deci da, Justin Bieber face parte din marea masă de informație aparținând rasei umane. Întrebați-i numai pe Google și Facebook. [↩]

comunicarea înterumană pe interneți

vineri, 20 ian. 2012, 22:37

Ideea de a lega conceptul de efect lateral din computer science de cel de morfism mi-a venit acum vreo două luni, când abia începeam să prind câteva concepte de bază de teoria categoriilor. De fapt definițiile date de mine sunt cumva banale, mai ales că nu am mers destul de departe cu raționamentul pentru a menționa că din structuri pure poate emerge cu succes un calcul cu efecte laterale [i].

Mai recent am găsit însă un studiu de caz care se potrivește numai bine pe cele scrise de mine și ilustrează întocmai conceptul de efect lateral aplicat în comunicarea între agenții umani (pentru că cei artificiali folosesc de obicei protocoale mai rigide) pe Internet. Cetățeanul Popescu Ion mi-a atras atenția că spun prostii când m-am apucat să compar Python cu Java, explicând apoi pe îndelete cum stă treaba după ce l-am rugat urât să o facă.

Aspectul din discuție care prezintă interes pentru noi este acela al clarificării conceptelor, pentru că cea mai mare parte din confuzie nu a ajuns să fie eliminată până spre sfârșitul zisului șir de replici. Și și aici efectul lateral apare nu ca o conotație propriu-zisă, ci drept o interpretare cel puțin cvasi-emoțională a informației, fapt care rezultă din ambiguități mai ales din partea subsemnatului, care evită pe cât posibil să exprime emoții în mod textual pe Internet [ii]. (mai mult…)

  1. Un exemplu este cel al monadei State, unde se definesc morfisme dedicate modificării stării unei construcții date, modificare separată de valoarea întoarsă de calcul. [↩]
  2. Acțiune care în mod convențional presupune folosirea emoticoanelor. [↩]
« Articole mai vechi