spyked bricks in the wall

29th of july, 2007

Mi-era dor de post-urile alea lungi, de entry-urile în genul „dear diary”. Chiar dacă nu sunt big news, mă apucă un râs tâmpit când le recitesc, observând cât de spumoase pot fi unele din ele. Au trecut câteva luni bune de când am încetat să-mi analizez firul existenţial, so here goes nothing.

First of all, am terminat cu tot ce înseamnă examene, matematică, fizică şi alte rahaturi de genul (cu româna şi celelalte pot spune că am rupt-o chiar definitiv; ce-o fi viaţa fără tine şi geniul tău neînţeles – 😆 – , Eminescule…) şi pot să spun că îmi bag picioarele în toată concurenţa acerbă de la admiterea în facultate. Şi asta doar fiindcă acum îmi permit. A da, şi la marele bullshit numit bacalaureat („examen de maturitate”, pentru cei mai în vârstă) am luat nişte note care acum nu valorează nimic. Just great. Am tras atât timp de mine şi din toate astea au rămas doar vastele mele cunoştinţe de fizică şi matematică (întâmplător astea chiar îmi plac)… plus cultura generală, ahem.

Chitarele mele încă sunt pline de praf, deci nu rămâne decât să le schimb corzile şi să le pun la treabă când m-oi simţi în stare. Pe linuxul instalat de la începutul lui mai parcă – fiindcă am tot amânat post-ul în care aveam de gând să argumentez cât de bine se descurcă linux pe segmentul desktop – am găsit destule scule de editare/procesare audio şi compus muzică, so I’m ready to go. Şi că tot veni vorba de muzică, am de ascultat o discografie John Coltrane şi una a lui Jaco Pastorius, plus o groază de albume prog rock absolut delicioase (am început să mă (re)îndrăgostesc de Spock’s Beard şi Yes, ce să mai spun de vechii mei prieteni, King Crimson).

Probabil că partea de Java (care mi-a servit bine-mersi pentru nota zece primită la un atestat cam… inutil), Python, C/C++ şi Assembler (să nu mai vorbesc de scripturile Bash şi alte Linux thingies) ar trebui tratată într-un blog separat. Dar mi-e lene. A, da, şi am terminat Grim Fandango. Şi da, viaţa mea socială tot pe piuneze e momentan.