spyked bricks in the wall

[ or when god created the coffeebreak ]

Putem admite și pleca de la premisa conform căreia blog-ul, atât în general, cât și blog-ul de față are ca unic scop al existenței sale acela de a fi scris (actualizat) de către cineva, adică nu de către oricine, ci de o persoană, și nu de către orice persoană, ci de către un individ care să își fure din timp și să își picure o parte din suflet pe foaia virtuală. Și uite că nu știu cum se face, dar subsemnatul, ca unic proprietar și autor al Cărămizilor din Perete™, a omis complet acest al act al creației în ultimele două luni. Evident că nu vă voi dezvălui motivele acestui păcat al meu, dar sunt sigur că vă veți da seama repede, fiindcă cititorii mei, ăia care este, sunt cu câteva ordine de mărime mai dăștepți decât ai lor.

Cu riscul de a mă întinde, și vă avertizez că voi face asta în cele ce urmează (în mare parte fiindcă îmi permit momentan), în această sublimă zi de Sfântul Valentin (iară nu de Sfântul Eminescu, deși cam tot aia e) vă voi povesti, folosind stilul tipic al masturbării mentale, cu ce mi-am mai hrănit eu cortexul în ultimul timp. More… »

Ehei, dragii spaicului, de când nu v-am mai spus eu o poveste. Și fiindcă (din motive care nu au legătură cu subiectul de față) sunt obsedat oarecum de povești în ultimul timp, vă voi istorisi o întâmplare prin care am trecut destul de recent. Cei mai cu degetul pe F5 dintre voi au observat probabil că în urmă cu câteva săptămâni am stat destul de prost la capitolul uptime.

Totul a început parcă pe la sfârșitul lui iulie, când, după ce văzusem oferta de abonament VDSL a celor de la Romtelecom, am hotărât să bag o fisă. Toate bune și frumoase, am primit un modem marca ZTE (care apropo, am aflat zilele astea la cursul de rețele că ar fi cam pe locul al șaselea în lume la producția echipamentelor de rețelistică) care funcționează decent la capitolul livrare de pachete din Internet și la cel de rutare și pe care am reușit chiar să îl fac să se dea cu loopback-ul pe nat. More… »

Din ciclul „dacă prostia ar durea, ne-am văita cu toții”, vă prezint cu un ochi plângând de rușine și altul dându-și palme (chit că nu-i posibil) o nouă, tristă și neplăcută aberație. Fără să lungesc prea tare lucrurile, vă povestesc cum acum câteva zile, plimbându-mă printr-un liceu din București, am văzut un afiș; unul care lasă persoana fizică șocată, în felul ăla în care un regular joe poate fi șocat în anumite momente de prostia crasă pe care o vede în fața ochilor. Pentru ca lucrurile să fie cu adevărat interesante însă, acea prostie se amestecă, așa, într-un fel anume, cu politica, aspecte care ne doare profund și ne întristează nemărginit.

Dar iar am luat-o pe ulei. Pe scurt, Greenpeace-ul românesc a lansat un fel de campanie care se îndreaptă, din motive pe care nu le înțeleg, împotriva energiei nucleare, deci împotriva punerii în funcțiune a reactoarelor de la Cernavodă. Mărturisesc faptul că nu am citit prea atent argumentele lor, dar dacă cumva, printr-un joc al soartei, cei de la Greenpeace ajung aici, sper să le ia la cunoștință pe ale mele (lăsând la o parte argumentele de natură strict economică): More… »

[ sau despre cum intervenția politicului în Internet dăunează acestuia din urmă. ]

Politicienii români și-au făcut blog-uri. Printr-o pură intâmplare, am ignorat acest fapt pentru mult timp, fiind destul de naiv încât să cred că internautul român e prea inteligent pentru a băga în seamă gargara electorală desfășurată în spațiul virtual. M-am înșelat. Blog-urile politicienilor români își servesc destul de bine scopul; e firesc, n-o să se adune puzderia de oameni să îmi facă mie trafic (nici nu îmi doresc asta), iar politicianul e persoană publică, are o imagine publică bine formată și, ceea ce e mai grav, se dorește a fi un formator de opinii pe „problemele” țării. Lucru destul de nelalocul lui, știind cam cât de rupte de realitate pot fi persoanele publice care participă în politica românească.

Citind acest post pe căile RSS-ului, am ajuns apoi pe blog-ul lui Adrian Năstase, zgâindu-mă în fața unui monolog referitor la „gherila digitală”. De când a devenit domnul Năstase un cunoscător al problemelor legate de Internet, nu știu. Ironic este că acest post vine la ceva timp după ce o lege de cenzură pentru Internet a trecut în Parlamentul german. More… »