another brick,
marți, 6 feb. 2007, 20:49
[part… nu mai ştiu a câta]
La început am văzut-o, am auzit-o, am realizat complet existenţa ei în natura mea, imposibil de negat. Peste mult, mult timp, am simţit cum fuge din mine, de mine, deşi mi s-a spus că vom pleca amândoi, niciodată separat. El m-a neliniştit un pic, dar chiar rău nu pot să spun că mă simt. Dacă nu era înlocuită de cealaltă, ar fi fost perfect.
Totuşi, am o vagă senzaţie că se va întoarce… Din fericire, sau din păcate? Din amândouă.
Comentariile sunt dezactivate.