spyked bricks in the wall

[ case study: that Hamlet cliché ]

English:

To be, or not to be: that is the question:

C:

q = to ? be : !be;

Haskell:

q = or [to be, (not . to) be]

… and so on.

Se întâmplă uneori să ai niște vise ciudate, absurde, cu totul bizare. Deșteptându-te, ți le reamintești cu o claritate surprinzătoare și rămâi uimit ca în fața unui fenomen cu totul neexplicabil. [...] Dar cum se explică totuși că în tot timpul acesta rațiunea dumitale a putut să se împace cu o mulțime de aberații și situații absurde, absolut evidente, de care ți-era plin visul? [...] Pentru ca apoi, trezindu-te din somn și revenind complet la realitate să ai senzația, aproape de fiecare dată, uneori chiar ca o impresie de neuitat, că te desprinzi, odată cu somnul întrerupt, de o enigmă rămasă nedezlegată pentru dumneata? Absurditățile din vis te fac să zâmbești; în același timp însă, simți în subconștient că împletirea aceasta de absurdități ascunde o idee, da – o idee reală, ceva ce face parte din viața dumitale; ca și cum visul ți-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult așteptat; impresia pe care o încerci este puternică, fie că-i plăcută ori chinuitoare, dar ce anume ți s-a sugerat și care e tâlcul ei adevărat – nu mai ești în stare nici să înțelegi și nici măcar să-ți reamintești.

Citat extras din romanul Idiotul al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ediție publicată în 2009 de către Adevărul Holding. Traducerea îi aparține lui Nicolae D. Gane.

Dreams reveal contradictions inside the tainted psyche. Obsessive song of the last few months: Meshuggah – Sum

Ieri, la cursul de Limbaje Formale și Automate, am avut ocazia să aflu neplăcuta veste cum că viața însăși chiar nu poate fi reprezentată printr-un automat finit. Da, timpul nu-i o variabilă liniară prin natura ei, deci vom încerca să reprezentăm realitatea printr-un CA.

Am tolba plină de idei. Revin când voi avea timp.

Cam orice individ a auzit cel puțin o dată în viața sa această locuțiune. În aparență, expresia nu spune mare lucru: acum ceva timp Roma era Capitala, buricul, centrul și toată lumea trăgea la Roma, cam la fel cum trage tineretul din zilele noastre în București, lăsând localități întregi pustii. Dacă ne chinuim puțin intelectul, putem găsi însă sensuri mai adânci; cum ar fi, de exemplu, acela că putem atinge un obiectiv pe mai multe căi: unele mai scurte, dar nu neapărat cele mai bune, altele mai ocolite dar mai sigure.

Din punct de vedere matematic – la urma urmei, o descriere formală ne-ar putea ajuta să ne formăm o opinie asupra validității afirmației – lucrurile nu stau chiar așa de complicat. Facem abstracție de cum arăta Europa pe la începutul anilor 0 … 100 (când Imperiul era în plină dezvoltare). Fie graful Imperiului Roman și fie nodul asociat Romei. Deși aparent nu ar conta prea tare dacă este orientat sau nu (la urma urmei, drumurile din acea vreme erau parcurse în ambele sensuri – atenție, în realitate și nu în lumea noastră abstractă, matematică), graful îl vom lua clar orientat și slab conex, privind prin prisma afirmației de mai sus: „toate drumurile duc la Roma”, deci „toate drumurile se termină cu Roma”. Astfel, ne putem exprima cam în felul următor: More… »