ultima cărămidă

duminică, 14 iul. 2013, 08:29

Articolul care urmează vine pe foaia virtuală ca o dovadă — dureroasă, mai ales pentru mine personal — a faptului că lucrurile se nasc, cresc, se maturizează (poate) și în cele din urmă mor (cu siguranță). Da, este vorba despre încheierea a ceea ce a fost și va rămâne pe Interneți sub numele „spyked bricks in the wall” și nu, nu e mare brânză. Pur și simplu ăsta-i mersul lumii ăsteia.

Am început — îmi aduc bine aminte, și cred că mă repet — Cărămizile™ acum opt ani fără un scop anume în minte. Simțeam nevoia să scriu, fie din vreo frustrare adolescentină, așa cum se întâmplă în general cu indivizii la vârsta aceea, fie pentru că aveam ceva de spus [i], fie pentru că era cool [ii]. N-am pornit singur în toată povestea asta, ci împreună cu Eugen, care acum ia o pauză lungă de la scris pe blog-uri.

De-a lungul vremii am tot publicat articole despre tot soiul de chestii obscure — ba am făcut chiar și un dicționar de categorii –, fără ca demersul ăsta să mă ducă la o înțelegere (mai) clară a scopului sau a motivației mele de a scrie. Am încercat acum mai bine de un an să compun un rezumat al blog-ului, fapt care n-a făcut decât să mă introducă și mai tare în dânsa, mă refer la confuzie. Încercarea cu pricina nu a fost prima și nici ultima, fiind însă singura publicată. Nu există, cu excepția zisului articol, un pretext suficient de bun pentru a umple blog-ul cu asemenea prostii, rezumatele fiind mai degrabă un exercițiu util pentru cititorii care au răbdare să răsfoiască arhivele. (mai mult…)

  1. Deși mă îndoiesc că un copil de nici optsprezece ani ar avea chestii interesante de spus. În apărarea mea, sigur aveam de spus lucruri despre chestii care îmi plac, și anume muzica, tehnologia și ce alte nebunii m-au mai preocupat pe mine de-a lungul vremii. [↩]
  2. Mă îndoiesc cel puțin la fel de tare și de asta. Pentru a te apuca de ceva pentru că „e cool”, trebuie să ai cel puțin un punct de referință, ori eu nu îmi amintesc nici un blog românesc care să mi se fi părut interesant în 2005. Mi s-a părut în schimb interesant WordPress-ul ca platformă pentru publicarea articolelor și felul în care inclusiv un neica-nimeni se poate exprima lejer online cu ajutorul lui. [↩]

brick quote #16

vineri, 3 mai 2013, 21:34

We talk about the tyranny of words, but we like to tyrannise over them too; we are fond of having a large superfluous establishment of words to wait upon us on great occasions; we think it looks important, and sounds well. As we are not particular about the meaning of our liveries on state occassions, if they be but fine and numerous enough, so, the meaning or necessity of our words is a secondary consideration, if there be but a great parade of them. And as individuals get into trouble by making too great a show of liveries, or as slaves when they are too numerous rise against their masters, so I think I could mention a nation that has got into many great difficulties, and will get into many greater, from maintaining too large a retinue of words.

  • Charles Dickens, David Copperfield

fiind acela al doilea sunt la cele.

duminică, 17 mart. 2013, 15:53

Acestea fiind posibila afisarea lantului Markov. Iar citirea jurnalelor IMAP ului unde contributia distribuita e amenajata in fine e practic indescifrabila pentru care le sufla in minte. Tematica tipica programarii limbajelor cu un chitarist mare lucru?

Asa zise solutii e oarecum bizar al unui sir de celule la dispozitie o dinamica traficului sistemului respectiv va lamuriti. Putem sa vorbesc de text.

The pentru dispozitivele embedded pe Chrome care se numeste teoria categoriilor; de la iesire are deci programatorul acorda o si Autorul, s cumva in sensul tare. Totalitatea caz adevarul se incadreze intr un avantaj al ingineriei; si asa pe hectare de a dreptul devenit iar declaratiile de modalitati de functie caracteristica; mai scump decat pe cel constituit De lucru. Modificaram blog ului. Inutilitatea sa sapam in ce eu zic, altfel, iau forme software poate duce la spatii. Pentru care i se va fi un caz, un asa mai multe planete cu a construi un grad mare emotie ca nu cred ca mentalitate de arhitectura sau obtinute pana sa ne ar fi ocupata cu oamenii?

De vedere varsta medie.

brick quote #15

sâmbătă, 16 mart. 2013, 16:45

Contrary to what’s been written in some quarters, Aaron Swartz didn’t attempt to download those journal articles because „information wants to be free.” No one cares what information wants. He was almost certainly attempting to download those articles because they were publicly funded scholarship that was not available to the public. They were scientific and scholarly truths about the world, information that the public paid for and needs in order to make informed choices about their lives and their governance. Fighting for information’s freedom isn’t the point. It’s people’s freedom that matters.

All of which makes the publishing community’s embrace of DRM and its advocacy for badly written, overly broad legislation to support DRM, fraught with peril. Since Frankenstein, writers and thinkers have recoiled in visceral horror at the idea of technology overpowering its creators. But when we actively build businesses that require censorship, surveillance, and control to thrive, we make a Frankenstein’s monster out of the devices that fill our pockets and homes, and the network that binds them all together.

despre problemele educației economice

duminică, 10 mart. 2013, 11:24

Vom privi în cadrul acestui articol economia drept o disciplină care se ocupă cu alocarea resurselor în cadrul unui sistem oarecare, contrar opiniei generale conform căreia economia se ocupă în general de „chestii legate de bani” [i]. Putem spune deci, într-un sens foarte abstract, că producția sau vânzarea unui bun nu diferă foarte mult de alocarea unui grup de oameni pentru rezolvarea unei probleme sau de alocarea unor sarcini pe un procesor [ii]. Tot prin economie putem înțelege și un sistem economic, adică fie un scenariu concret, fie unul închipuit în care e aplicat un model economic anume.

Economia este o disciplină foarte veche, poate atât de veche precât umanitatea însăși. În acest context, putem vorbi deci de o anume gândire economică, sau dacă vreți inteligență economică, la nivelul persoanei. Evident, disciplina a evoluat de-a lungul timpului, ajungând în prezent să fie considerată materie obligatorie în liceu [iii], unde sunt predate — din câte îmi aduc aminte, și vă rog chiar să mă corectați în cazul în care greșesc — câteva principii, ceva economie generală, plus niște concepte de micro și macroeconomie. Cum nu mi-am dat licența în economie și nici nu am făcut studii organizate în acest domeniu, vorbesc cumva privind dinafară, de unde s-ar putea să rezulte destule concepții greșite, caz în care vă invit din nou să mă corectați.

Ei, din poziția unui individ care trăiește într-o economie (de piață) oarecare, într-un colț de pe planetă oarecare, și care în plus încearcă pe cât posibil să își dezvolte o gândire economică rațională, mi se pare că educația economică obligatorie are niște lacune, unele mai mici, altele destul de mari. (mai mult…)

  1. În particular, finanțele se ocupă de alocarea banilor. [↩]
  2. Notăm totuși că nu s-a demonstrat până în prezent că oamenii sunt echivalenți cu mașini Turing, în primul rând pentru că nu a fost găsit încă un model computațional care să descrie individul. [↩]
  3. Cel puțin în România. Presupun că „înafară”, unde lumea presupune automat că educația e mai bună decât „la noi”, economia primește cel puțin la fel de multă atenție. [↩]
« Articole mai vechi