progressive
luni, 19 sept. 2005, 19:15
dream sequencer system online… in the garden of… emotions.. I remember… omg, cred ca sunt atatea pasaje de introdus incat nu mi-ar ajunge o ora intreaga sa incep (ca de terminat nu am nici un dubiu, e clar ca nu termin). Nu-mi mai incap in piele de fericire 😀 . Dupa ce am ascultat din nou (si am inceput.. cat de cat.. sa inteleg) Into The Electric Castle, desi Buster mi l-a dat acum o groaza de timp in primire, am mai facut rost si de The Universal Migrator, format din doua parti, deci o gramada de material de digerat. Ambele proiecte ale lui Arjen Lucassen, un tip cam genial de felul lui. si pe langa toate astea, a mai picat si o discografie intreaga Dream Theater, pentru care trebuie sa multumesc cuiva, se stie el.
O singura problema imi pun… cand o sa am timp eu sa ascult toate astea nu stiu, e atat de mult, plus ca am inteles ca „all that shit” se leaga, chiar si intre albumele Ayreon, de parca nu imi ajungea Scenes From A Memory (si nu imi ajunge). Cu riscul de a parea un pic cu nasul pe sus, progressive metal/rock isn’t easily understood by most people, se poate compara cu usurinta cu opera (Ayreon) sau cu muzica simfonica (diferitele albume Dream Theater). si dupa prea mult metal progresiv, blues-ul face bine la creieras 🙂 .
Multumesc – pentru ca nu se putea sa uit – domnilor de la Pink Floyd pentru ca au ridicat stacheta asa de sus si au lasat sa apara chestiile astea incredibile.
Autumn
duminică, 18 sept. 2005, 20:05
… si o zi de luni care va marca o saptamana fix trecuta de la inceperea anului scolar. Era si timpul si pe langa asta aveam nevoie de o prima zi de scoala in care sa imi duc chelia la motoare, sa stau la un pepsi rece impreuna cu cativa colegi si sa admir multimea de adolescenti care consuma diferite bauturi. De-aci incolo se poate remarca inceperea greului, adica trezit devreme, dus la scoala, suportat profesori, teme, etc. Yuck. Good luck pentru noi elevii from out there…
Saptamana asta vreau sa fac o vizita pe la parcul auto tiriac, am auzit ca ar fi niste masini foarte sexy (si niste fetite cu design foarte bine pus la punct) pe acolo, 16-25 septembrie, wait for me. Pe langa asta mai sunt cateva concerte la care nu voi fi prezent, Nightwish si una bucata Paradise Lost.
Faza buna e ca toata lumea mediatizeaza astea, dar mai putini niste evenimente cel putin la fel de importante. De pe site-ul dor de duca am aflat de o chestie ce s-ar putea dovedi a fi un super spectacol, Festivalul International de Jazz Bucuresti, sa va blagoslovesc cu palme peste fata pe cei care le anuntati abia dupa ce se termina (la presa ma refer). Daca vine si Stanley Jordan o sa pot sa mor fericit 😀 . 16.10.2005 – 25.10.2005, can’t miss it. in nici un caz! Cine mai vine?
A venit Vijelia
vineri, 16 sept. 2005, 18:04
Daca altii au scris despre asta eu de ce n-as face-o? Totusi, de ce sa imi obosesc dejtele? Eh, nu conteaza.
Artistii adevarati, cei care promoveaza intotdeauna valorile spirituale si ajuta la evolutia speciei si rasei umane si a tarii si a poporului (ma refeream la neamul romanesc), mintile luminate, geniile creatoare, vor avea intotdeauna un loc de cinste… la doi metri sub pamant. Daca Eminescu avea un singur dor, si anume ala de a da coltu’, deh, avea motive bine intemeiate.
Pe un post de televiziune la care nu ma uit, intr-o zi pe care nu o voi mentiona, la o ora la care nu ma uit la televizor, ruleaza o emisiune la care m-am uitat mai mult trecator, dar e mai putin important cum m-am uitat eu. E vorba despre aventurile familiei Vijelie, a carui membru si cap este insusi marele Vali Vijelie (cred ca asa il cheama), legendarul cantaret, interpret si compozitor? de mane.. stop. Recomand sa va uitati macar o data ca sa stiti in ce tara traim, nu de alta. E de-a dreptul mancata-s sufletelul tau ce se intampla acolo, eu nu pot exprima in cuvinte. Totusi… bullshit. si mai ales penibil.
Dar spun sincer ca mi se rupe pixul de ce fac ei acolo. Sa fie sanatosi. Daca le-am facut pana si eu reclama atunci merita… Nu stiu ce, va decide probabil gloata de roacheri nervosi 🙂 . A, da, si imi cer mii de scuze pentru faptul ca am pus numele lui Eminescu si cel al lui Vijelie in acelasi articol. Sunt doar doua extreme, total opuse.
Upgrade
marți, 13 sept. 2005, 20:39
Da, toamna se numara upgrade-urile. Am facut un mic upgrade de la wordpress 1.5.1 la 1.5.2, nu prea mare si nici nu se observa diferenta. Decat ca de data asta merge RSS-ul, nu ca l-ar folosi cineva, dar ma enerva ca aveam o parte a blog-ului complet in faliment, adica nu functiona, va sa zica nu avea. S-a rezolvat.
A, da, a inceput scoala, deci am facut un mic upgrade din clasa a 10-a in a 11-a. Fuck.
The Longest Journey
vineri, 9 sept. 2005, 16:01
Uitandu-ma pe blog-ul lui Buster mi-am adus aminte de The Longest Journey. A, jocul ala? Da, ala in care o umbli pe fetiscana aia prin dimensiuni paralele, rezolvi puzzle-uri, ca in orice joc de aventura care se respecta. Vorbeam serios cand spuneam ca nu sunt in stare sa joc un joc mai mult de cateva ore, dar asta a reusit sa ma tina destul de mult in fata PC-ului. Adica foarte mult.
Povestea jocului e relativ simpla.. sau poate ca nu. Oricum, pe scurt, jucatorul intra in pielea donsoarei April Ryan (aka April Bandu-Embata, „the Waterstiller”, „The Windbringer” sau ceva de genul asta, mai avea unul sau doua nume, dar cred ca deja am zis prea mult), o studenta la arte plastice in Newport (dupa screenshot-ul pus, Newport asta pare un fel de Rahova sau Bucuresti in viitor, plin de gunoaie si borf… neah). Saraca incepe sa aiba niste vise de-astea ciudate rau, care, culmea culmilor, incep sa i se arate si in realitate. si de aici incepe povestea clasica cu cele doua lumi in pragul distrugerii, Balanta care trebuie mentinuta cu ajutorul Gardianului care a disparut.. Dumnezeu stie unde. O poveste intr-adevar frumoasa si destul de complexa, despre care nu voi mai spune nimic in plus. Pot sa spun doar ca m-a motivat extrem de mult sa continui jocul.
Alte plusuri ale jocului? Pai feeling-ul e de nota zece, dat in mare parte de muzica ce sta bine acolo pe fundal, grafica foarte buna pentru vremea ei (pe mine nu m-a stanjenit absolut deloc, tare o sa ma enervez cand o sa ii aud pe astia mai mici comentand grafica), interfata simpla, vocile.. da, vocile mi-au placut la nebunie, se vede ca s-a lucrat mult la ele. Sarah Hamilton a dat viata vocii lui April, cica ar mai fi o Sarah Hamilton vedeta de filme XXX, dar nu cred ca exista vreo legatura intre astea doua (forget I said that 😀 ).
Din cauza unor mici probleme cu baza de date, se pare ca doar atat am putut salva din articolul asta. Well, nu o sa ma mai intind, jocul e pe LEVEL-ul de luna asta, go play it 😉 . Merita!
A, da, mi-am adus aminte.. imi cer scuze chitarii mele pentru abandonul temporar pe parcursul jocului. Dar sunt sigur ca m-a iertat deja, fiindca s-a terminat.