o scurtă analiză a inutilității activismului

sâmbătă, 8 dec. 2012, 13:49

Urmăresc de ceva timp un site numit Acces Now, sau mai nou doar Access. Înainte de a comenta pe marginea misiunii site-ului sau a organizației din spatele său, să vedem cum se descriu dânșii, și anume cu ajutorul unui citat de pe pagina lor „About us”:

Access is a global movement premised on the belief that political participation and the realization of human rights in the 21st century is increasingly dependent on access to the internet and other forms of technology. Founded in the wake of the 2009 Iranian post-election crackdown, Access teams with digital activists and civil society groups internationally to build their technical capacity and to help them advocate globally for their digital rights. Access provides thought leadership and practical policy recommendations in the broader field of internet freedom, and based on that expertise mobilizes its global movement of citizens to campaign for an open internet accessible to all.

Access este cu alte cuvinte un site care caută să promoveze un așa-zis „awareness” pe diverse subiecte delicate care țin de libertatea pe Internet, intimitate/anonimitate și alte drepturi ale utilizatorilor. Am aflat de ei cel mai probabil de când cu ACTA, când o droaie de ONG-uri făceau efortul de a-i convinge pe reprezentanții Uniunii Europene că înțelegerea cu pricina este o prostie de cea mai joasă speță. Cu ocazia asta am semnat printre altele petiția inițiată de reprezentanții site-ului și am ajuns să rămân abonat la feed-urile lor de știri, care-s suficient de informative pentru sufletul meu. (mai mult…)

frank herbert față cu sexismul

duminică, 2 dec. 2012, 00:12

Am avut ocazia mai adineauri să citesc pe diagonală recenzia redactată de un anume Russ Allbery pe marginea unui roman vechi de aproape cincizeci de ani, mai exact Dune-ul lui Frank Herbert. Articolul mi se pare că tinde să descrie exhaustiv universul Dune așa cum este el prezentat în primul volum din seria Dune, ceea ce face scrierea lui Allbery una interesantă mai ales pentru cei ce au parcurs romanul cu ceva timp în urmă și vor să reintre în miezul universului. Cu toate astea pasajele critice ale articolului tind să aibă un „bias” destul de puternic. Să cităm două paragrafe relevante din acest punct de vedere:

Another major example of this, and one that I found more blatant, is that Herbert turns the Harkonnen into hissable, one-sided villains and uses some nasty stereotypes to do it. The insane torturer is consistently and repeatedly described as effeminate, fat is used as a marker of moral inferiority and evil, and the primary villain is homosexual and prefers drugged young male slaves. Here too, this sort of characterization short-cut was more common in 1965, but it’s not appealing and makes the (already rather camp) scenes set among the Harkonnen even less enjoyable.

Less clear-cut is the way women are handled throughout Dune. I do have to give Herbert some credit, particularly for the era in which he was writing. There are powerful female characters in Dune, including both Jessica and Alia, who have their own independent power and successfully pursue their own agendas throughout. The effectively all-female Bene Gesserit is a major political power in the story and is treated by the other players with respect as well as fear. But it’s hard not to also notice the general position of women as subservient to men, not only in the general culture of the Great Houses but also in the more positively-portrayed Fremen culture. Indeed, the subservience of women is even worse in Fremen culture, where they’re treated like property and where being killed by a woman is a sign of shame. Again, Herbert deserves some credit for doing better than a lot of 1960s fiction, but the sexism fairy has still been at work here. (mai mult…)

despre statistică: eșantionare.

sâmbătă, 1 dec. 2012, 21:34

Povesteam cu ceva timp în urmă că rolul statisticii este în esență acela de a organiza seturi mari de date în așa fel încât să putem spune ceva despre acestea din urmă. Având un sistem — fizic sau chimic sau informatic sau de orice alt fel, importantă e posibilitatea de a-l analiza cantitativ –, statistica ne ajută deci să îi putem evalua proprietățile dintr-un anumit punct de vedere, nu unicul și nicidecum cel mai eficient din punctul de vedere al consistenței, însă un punct anume de vedere, foarte util prin prisma avantajelor teoretice și practice pe care ni le oferă.

Să presupunem bunăoară că deținem o bucată de metal, a cărei compoziție chimică o cunoaștem apriori. Bucata respectivă este un unic obiect solid despre care știm foarte bine că este în același timp format din o mulțime de atomi legați prin forțe chimice numite și metalice. Despre metale cunoaștem și că au diverse proprietăți fizice cum ar fi conductivitatea electrică sau anumite temperaturi de topire, însă dat fiind numărul mare de molecule dintr-o bucată de metal, ar fi nepractic să cuantificăm aceste proprietăți ale bucății noastre luând în considerare fiecare moleculă în parte. Fizica statistică se dovedește în acest punct a fi esențială pentru a stabili o legătură între efectele mecanicii clasice și/sau cuantice la nivel microscopic și proprietățile macroscopice ale obiectului.

Acesta este un avantaj teoretic al statisticii. Pe de altă parte avantajele practice sunt nenumărate, mai ales dacă alegem drept context Internetul, a cărui cantitate literalmente imensă de date poate fi „minerită” și prelucrată în diverse scopuri, cel mai banal exemplu fiind acela al publicității targetate. În același timp un fișier audio sau o imagine reprezintă ele însele mine de date, acestea putând la rândul lor să fie analizate pentru a extrage cuvinte, respectiv obiecte reale. Putem realiza de exemplu un program care să cunoască un măr într-o imagine oarecare prin alcătuirea unui model statistic și testarea acestuia folosind exemple pozitive și negative [i]. (mai mult…)

  1. Sigur, o întrebare perfect validă ar fi „cum mai exact facem asta?”. Din fericire Christopher Bishop a scris deja o carte pe temă, cred că am mai menționat-o într-un articol anterior. Ceea ce înseamnă că există deja metode consacrate de a elabora și testa modele statistice, ceea ce face ca lucrurile să fie o idee mai ușoare pentru ingineri. [↩]

the sandman

sâmbătă, 24 nov. 2012, 18:33

The Sandman este o serie de benzi desenate ale căror povești au fost scrise de către Neil Gaiman, fiind în același timp un așa-zis „graphic novel”, adică un roman concretizat sub forma unor comic-uri. Seria se întinde pe zece volume publicate într-o perioadă de șapte ani, între 1989 și 1996. Ca orice bandă desenată, The Sandman are de fapt în spate o echipă întreagă de oameni, de la desenator de schițe la ilustrator și „inker”. Numărul oamenilor care au participat de-a lungul timpului la realizarea comic-ului e prea mare pentru a fi menționat aici, lista întreagă fiind prezentă pe Wikipedia.

Universul Sandman este considerat a fi un subset al universului DC, mai exact o parte a ceea ce compania DC Comics numește Vertigo. Nefiind un cunoscător al universului (sau al oricărui univers de benzi desenate), mi-a fost pe parcurs de multe ori dificil să disting între elementele specifice DC și cele introduse de Gaiman. Cert e că un fel de motto al cadrului benzilor The Sandman ar putea fi considerat cel din opera The Tempest a lui Shakespeare, mai exact următorul pasaj:

[…] We are such stuff
As dreams are made on, and our little life
Is rounded with a sleep. (mai mult…)

să scriem împreună un simulator de automate celulare (iii)

duminică, 18 nov. 2012, 14:56

Am pus până acum bazele unui simulator de automate celulare și apoi am ajuns la o implementare funcțională conform unor specificații. Pe scurt, am obținut o mașinărie capabilă de a primi la intrare un șir de celule „goale” sau „umplute” (fiecare), prelucrându-l inductiv și obținând la fiecare pas de inducție un alt șir de celule cu aceleași proprietăți. Zisa mașinărie nu prelucrează celulele arbitrar, ci pe baza unui set de reguli care iau în calcul valoarea celulei și a vecinilor direcți, stabiliți după ordinea din șir. Putem privi șirul de șiruri rezultat fie ca pe o secvență de evenimente, fie ca pe un „covor” care are pe prima linie primul șir de celule, pe a doua șirul următor și așa mai departe.

Uneltele folosite până acum ne-au permis să vizualizăm datele doar în cel de-al doilea mod. Exemplele relevă astfel șabloane fractale precum cel al triunghiului Sierpinski, imagini regulate sau care se autoreglează „în jos”, sau dimpotrivă, reprezentări profund neregulate [i] care aduc a „randomness”. Acest al doilea mod de vizualizare oferă deci o privire sintetică asupra evoluției unui automat celular elementar oarecare.

Putem însă la fel de bine să folosim Haskell și unele din bibliotecile grafice avute la dispoziție pentru a vizualiza rezultatele în primul mod. Având la dispoziție o listă de stări, deci o listă de liste de celule, putem afișa o stare sub forma unui cadru într-o animație, extinzând astfel evoluția pe axa timpului. Propun astfel ca o celulă să fie afișată sub forma unui „petic” de 20 x 20 pixeli dintr-o imagine, după cum urmează: o celulă având valoarea E va fi reprezentată printr-un pătrat alb, în timp ce o celulă F va avea asociat un pătrat umplut cu negru. „Peticele” care formează o stare vor fi concatenate de la stânga la dreapta într-o imagine/cadru cu înălțimea 20 și lățimea 20 x lungimea șirului. (mai mult…)

  1. Studiul regularității automatelor celulare elementare plecând de la stări inițiale aleatoare a dus la împărțirea acestora în patru clase distincte. E demn de menționat și faptul că regularitatea de un anumit fel și interacțiunea între celule fac ca anumite automate celulare să fie echivalente computațional cu o mașină Turing. [↩]
« Articole mai vechi
Articole mai noi »