privacy? yes, please!
vineri, 9 feb. 2007, 21:32
– În toamna lui 2006, în urma creşterii ratei criminalităţii – şi, de ce nu, din cauza atentatelor – în Marea Britanie au fost instalate sisteme de supraveghere care funcţionează both ways. Just like Big Brother. Old news.
– Old news again: pentru a proteja cetăţenii de atacurile teroriste, mai multe ţări respectiv companii aeriene au impus măsuri sporite de securitate în aeroporturi şi during flight. Se aplică restricţii la obiecte cărate, şi pentru a evita eventuale probleme au apărut site-uri informative pe tema asta.
– Cei de la Google pun în mod frecvent problema privacy-ului, motiv pentru care a luat naştere Google Privacy Center. Ţinem cont că toate search-urile sunt stocate pe serverele Google, plus faptul că Google Toolbar adună, în cazul în care userul este de acord să folosească produsul anti-phishing, tot ce înseamnă informaţii despre cookie-uri şi browsing. Versiunea nouă a toolbar-ului (momentan beta) permite adăugarea de butoane custom, în cazul fiecărui buton utilizatorul fiind informat cum îi poate fi afectată intimitatea.
O fi bine, o fi rău? Până la urmă lucrurile astea sunt făcute chiar spre binele nostru (fiindcă e o problemă la nivel mondial, nu numai în UK sau US), sau devenim încet-încet sclavii unui nou sistem totalitar? Mă feresc să trag concluzii.
another brick,
marți, 6 feb. 2007, 20:49
[part… nu mai ştiu a câta]
La început am văzut-o, am auzit-o, am realizat complet existenţa ei în natura mea, imposibil de negat. Peste mult, mult timp, am simţit cum fuge din mine, de mine, deşi mi s-a spus că vom pleca amândoi, niciodată separat. El m-a neliniştit un pic, dar chiar rău nu pot să spun că mă simt. Dacă nu era înlocuită de cealaltă, ar fi fost perfect.
Totuşi, am o vagă senzaţie că se va întoarce… Din fericire, sau din păcate? Din amândouă.
yes – fragile (1972)
luni, 5 feb. 2007, 22:06
Nu îmi mai aduc aminte de câte ori am spus că anul 1972 e unul din cei mai buni pentru rock şi – de ce nu? – pentru muzică în general. ’72-’73 e perioada în care billboard-ul englezesc a fost scos din banal şi s-a umplut de prog (Money!) şi hard rock (îmi vine în minte Smoke On The Water). Şi sacul de albume lansate în perioada asta pare fără fund. O oarecare formaţie, cu un nume monosilabic, Yes… hm, cine-s ăştia? Rick Wakeman, Jon Anderson, Steve Howe sau Bill Bruford, mie îmi spune enorm de mult lista asta parţială, fiindcă s-au mai plimbat mulţi prin line-up-ul formaţiei de-a lungul timpului.
După cei mai mulţi fani, piesa centrală a albumului este prima piesă, Roundabout. O chitară acustică, apoi imediat după intră bass-ul funky (care m-a dat pe spate la modul cel mai serios) şi bucăţile de clapă incredibile. Urmează Cans and Brahms, ceva Brahms cântat în stil pur Wakeman, apoi piesa un pic ciudată We Have Heaven. South Side of The Sky e apropiată ca stil de prima piesă, parcă totuşi tobele sunt un pic mai energice; în aceeaşi categorie se încadrează Heart of The Sunrise (poate cea mai prog piesă a albumului, preferata spaicului). Long Distance Runaround în schimb e foarte chill. (mai mult…)
windoza şi piraţii
sâmbătă, 3 feb. 2007, 18:35
Vroiam să mă abţin de la a comenta articolul de pe The Inquirer. Pentru mine vorbele lui Băsescu au fost de la început clare, omului nu i-a fost ruşine să ascundă un adevăr, oricât de neplăcut ar fi el. Totuşi, bucata din articol care se regăseşte mai jos m-a pus pe gânduri:
[…]. He [Băsescu] claimed that all this piracy „ten years ago” was an investment in Romania’s friendship with Microsoft and with Bill Gates. Gates didn’t say a dickey bird as we suspect it was not the sort of thing that he wanted to hear. We would have thought that Gates would not have supported any piracy in any country even if it helped the nation get where it was today.
Nu domnilor, haideţi să vă explic cum stă treaba. Gates nu a avut ce comenta la faza asta. Nu ştiu cât la sută din angajaţii Microsoft sunt români (sunt sigur că există statistici pe undeva), dar ştiu că procentul nu e deloc mic, având în vedere că se vorbeşte multă limbă română pe acolo. Acestea fiind spuse, pirateria de la noi nu a ajutat numai tehnologia românească, ci a adus Microsoft în stadiul actual; îndrăznesc să spun că aspectul ăsta a contribuit într-o măsură demnă de luat în considerare. În condiţiile în care România are un sistem educaţional făcut praf, o groază de tineri au piratat şi au învăţat, pentru ca apoi să fie racolaţi din facultăţi de vreo firmă dinafară, fie ea Microsoft sau alta.
… asta pentru a nu mă lua de basherii de pe slashdot, deoarece n-are sens să îmi fac nervi pentru nimic.
world community grid
Îmi aduc aminte că acum un an-doi era o modă printre geeks să instaleze şi să ţină pe calculator ceva numit Seti@home, un program care cică achiziţiona date de la un centru şi le prelucra în scopuri pur ştiinţifice. „Drăguţ”, mi-am zis, şi l-am ignorat complet. Recent, mulţumită lui buster am descoperit un proiect similar, World Community Grid, care mi-a atras atenţia.
Modul de lucru e exact acelaşi (userul instalează un program care descarcă ceva pachete cu date ce urmează să fie decodificate/prelucrate). Interesant e scopul în sine, şi anume cercetarea pe anumite domenii (cum ar fi găsirea asemănărilor între diverse proteine sau decodificarea informaţiei genetice), pentru a găsi metode de vindecare a unor boli sau ceva în genul ăsta. Şi din moment ce e garantată securitatea software-ului folosit, am zis că ar fi interesant de încercat. Mai mult, din cât am folosit până acum, sistemul de operare nu e supraîncărcat niciodată, ci se merge pe valorificarea puterii de procesare nefolosită în mod normal. Practic, Agent-ul rulează în background şi nici nu îl simt.
Sincer, ideea mi se pare genială. Sper să fie pe bune.