spyked bricks in the wall

ayreon – 01011001 (2008)

Din câte bine îmi aduc aminte, primul album Ayreon pe care am avut ocazia să pun urechea a fost The Human Equation, într-o dimineaţă de februarie imposibil de friguroasă. Revenind la subiectul acestui articol, Arjen Lucassen nu e „the mtv guy”, dar e recunoscut în cercurile de muzicieni/melomani pentru compoziţiile sale. Buster-ul dădea de veste într-un post de-al său: tipul blond şi înalt din nord ne pregătea ceva. Fireşte, albumul se găseşte pe net de prin decembrie, dar m-am încăpăţânat să îl ascult la data apariţiei sale (în România nu am dat încă de el, dar daţi-mi de veste dacă se poate cumpăra de pe plaiurile mioritice).

Am ţinut mereu să subliniez că tot ceea ce ţine de Ayreon a fost din start epic, conceptual şi încă ceva pe deasupra, un fel de „rock opera”, asta în ciuda faptului că instrumentaţia e deloc de neglijat, ba dimpotrivă. La fel ca toate celelalte albume din serie (mai puţin Actual Fantasy, care vine după Final Experiment – se pare că pe Arjen îl cam pasionează SNES-ul), povestea de pe 01011001 e o bucată din puzzle, reuşeşte să unească un pic mai bine povestea din The Electric Castle cu celelalte albume (inclusiv The Human Equation). Tenta Sci-Fi e una accentuată iar mood-ul general e unul pesimist, „dark, mysterious”, etc.

Ascultasem sample-urile de pe site-ul oficial înaintea apariţiei albumului, dar Age of Shadows e o intrare în forţă în universul Ayreon. Efectele sunt un pic mai subtile, iar instrumentaţia e aparent mai lejeră (cert e că Arjen nu are atât de multe solo-uri); în schimb, versurile sunt un must-read, poate cele mai faine din tot ce a fost până acum. În rest mi-ar fi greu să găsesc termeni de comparaţie. „zero-one” e mult mai puţin straightforward; la prima ascultare, o ureche mai puţin antrenată ar spune că melodiile nu se leagă deloc între ele, iar asta nu mă miră luând în considerare faptul că pe album apar nume cu greutate, mulţi vocalişti cu personalitate, more rock, less opera, uneori al naibii de metal (bateristul de la Gorefest are contribuţia lui aici), alteori cât se poate de floydian.

Sigur, aş putea să stau zile întregi să vorbesc despre albumul ăsta. Guest appearance-urile sunt aşa multe (chiar şi la instrumentişti) încât pe DVD nu apar toţi invitaţii. 01 a fost întors pe toate părţie de către diverse reviste, toţi au sărit să îi găsească puncte forte/slabe, motiv pentru care eu voi spune doar că m-a atins la coarda sensibilă la fel de bine ca celelalte episoade Ayreon şi m-a făcut să apreciez şi mai tare munca depusă în cei cam 13 (!) ani la acest proiect. Dacă ar fi să fac o apreciere calitativă, aş spune că 01011001 e un concurent serios pentru cea mai faină producţie prog din 2008… momentan nu ştiu care sunt ceilalţi candidaţi.