codul qr și game of life
duminică, 24 feb. 2013, 19:41
Așa-zisul cod QR reprezintă o metodă de codificare a informației digitale astfel încât aceasta să poată fi decodificată ulterior cu ușurință — rapid și fără erori — cu ajutorul unui senzor optic, e.g. o cameră foto. Nu-i cu nimic diferit conceptual de un cod de bare, având însă avantajul că admite o densitate a informației ceva mai ridicată. În particular, e mult mai ușoară stocarea unui șir de caractere ASCII sau Unicode sub forma QR decât cu ajutorul codurilor de bare clasice, cum ar fi EAN sau ce se mai găsește în mod normal pe etichetele produselor aflate în comerț.
Game of Life este un automat celular faimos, descoperit de către matematicianul John Horton Conway. Regulile automatului sunt oarecum intuitive, și în plus configurațiile inițiale pot duce la evoluții „haotice”, posibil utile pentru modelarea în domenii precum cel al biologiei, economiei sau fizicii — numele „Game of Life” nu e ales tocmai la întâmplare. O particularitate interesantă pentru calculatoare și teoria informației este aceea că unele din „structurile” simple din Game of Life pot fi folosite pentru a construi mașini Turing. Dincolo de asta, e greu de zis ce mai ascunde automatul cu pricina. (mai mult…)
despre înțeles: discriminare.
Atomii limbii, și anume cuvintele, sunt un soi de călător; pe de o parte în timp, de la rădăcini de multe ori greu de găsit, și pe de altă parte în spațiu, de la o cultură la alta sau altele: de obicei dinspre cultura dominantă, care inventează concepte noi, către cele dominate. Explicația fenomenului e una cât se poate de simplă: corespondentul conceptului fie nu există, fie nu poate fi exprimat suficient de concis în cadrul culturii dominate [i], împrumutul dovedindu-se a fi astfel aproape imediat.
În cursul călătoriei sale, cuvântul își schimbă deseori forma, dar nu în ultimul rând semantica. Această schimbare nu se produce brusc și haotic, ci are de obicei un anumit sens, înțelesul nou ajungând să fie mai mult sau mai puțin general față de cel inițial. De exemplu cuvântul „filtru”, provenit din limba franceză, se referea inițial la separarea impurităților de lichide; în prezent, orice lucru abstract sau concret care „lasă să treacă” anumite chestii și „blochează” alte chestii este un filtru, fie el în domeniul chimiei, procesării semnalelor sau al poliției. (mai mult…)
- De exemplu, ideea de „Translation Lookaside Buffer” nu există deloc în limba română. Din acest motiv, corespondentul acestuia va fi în mod evident „Translation Lookaside Buffer”, în ciuda opoziției conservatorilor. Același fenomen poate fi observat și în cazul unor termeni mai populari precum „smartphone” sau „laptop”. [↩]
originile sistemului zecimal, un exercițiu de antropologie
vineri, 22 feb. 2013, 19:58
Înainte să pornesc la drum, trebuie să menționez din capul locului că acest articol reprezintă un exercițiu de gândire, nu un studiu bine documentat. Articolul își propune să găsească un răspuns la problema originilor sistemului numeric zecimal fără să se bazeze pe foarte multe izvoare istorice, mergând în schimb pe câteva ipoteze care ar putea justifica foarte bine alegerea, dacă a putut fi vorba de o alegere. La urma urmei, e cât se poate de firesc, oameni fiind, să ne punem întrebarea: cum au ajuns oamenii să folosească baza zece pentru a reprezenta numerele? De ce nu baza trei sau baza cincisprezece? Nu știu dacă întrebarea asta e pusă studenților din primii ani din cadrul facultăților de științe umaniste, dar dacă nu, atunci probabil că ar trebui, după cum arată paragrafele următoare, care nu aparțin unui specialist în antropologie.
Fără a intra în implicațiile filosofice ale numerelor [i], e musai să raționăm despre ele înainte de a purcede, și anume din punctul de vedere al matematicii. Numărul, în sensul pur teoretic al cuvântului, face trimitere mai degrabă către ideea de număr întreg sau natural decât de fracții de numere. Ar fi și dificil să tratăm problema din punctul de vedere al numerelor raționale, dat fiind că o schimbare de bază numerică în cadrul acestei mulțimi poate genera erori semnificative, acest lucru fiind bine cunoscut în matematici și inginerie [ii]. În ceea ce privește numerele naturale, pe de altă parte, reprezentările sunt echivalente indiferent de baza numerică utilizată, astfel că din punct de vedere matematic ne e egal că folosim baza cinci, șapte, zece sau șaisprezece. (mai mult…)
- A se consulta teoremele incompletitudinii ale lui Gödel. [↩]
- Să luăm cazul banal al împărțirii lui 1 la 10, care în baza zece dă 0.1. În baza doi, același număr poate fi reprezentat ca o aproximare a lui 0.0999…, fapt care poate duce la erori care evident că o să se propage în funcție de alte operații în cadrul cărora este folosit ulterior numărul. [↩]
brick quote #14
duminică, 17 feb. 2013, 19:32
Dear Mary Daisy Dinkle,
[…]
Here is a list of what I eat on the other nights. Mondays — Glicks Potato Knish, Tuesdays — Yiddels Noodle Kugel, Wednesdays — Captain Salty’s Fishstix, Thursdays — Yentls Cheezy Blintz and Fridays — chicken nuggets. On Saturday nights I create my own recipes. Last week I invented canned spaghetti hamburgers. Recipes are like mathematical equations. Dr. Bernard Hazelhof told me you should never weigh more than your refrigerator and to never eat anything bigger than your head. I once ate a watermelon bigger than my head, but not all at once. Do you have any weight loss suggestions? My Overeaters Anonymous meetings don’t seem to be working and just make me tense.
It would be good if there was a Fat Fairy. She would be a bit like the Tooth Fairy, but would suck out your fat.
[…]
People often think I am tactless and rude. I cannot understand how being honest can be… improper. Maybe this is why I don’t have any friends, of course, except for you. A real friend has been one of my three goals in life. The other two are to own every Noblet and a lifetime supply of chocolate. Dr. Bernard Hazelhof says it is good to have goals, but not stupid ones like mine.
despre piraterie și raritate artificială
duminică, 30 dec. 2012, 13:40
Cory Doctorow — care apropo, pare a fi unul dintre puținii, dacă nu singurul blogger care abordează public problema eticii pirateriei — scrie în The Guardian un articol care explică felul în care strategiile de marketing ale industriei media încurajează pirateria, și impactul economic asupra consumatorilor așa-zisului „entertainment”. Nu intru în detalii în ceea ce privește articolul, însă vă recomand să îl parcurgeți ca fond pentru ceea ce voi urma să povestesc.
Povesteam în „proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară” despre cum economia a ajuns să funcționeze ușor defectuos odată cu introducerea resurselor virtuale în ecuație. E musai să înțelegem că „virtual”-ul din „proprietatea virtuală” nu are sensul său inițial de „posibil”: cuvântul și-a distorsionat un pic înțelesul de când cu apariția calculatoarelor, devenind mai apropiat de „abstract”, de lumea formelor sau a ideilor. Ăsta e primul pas către a înțelege schimbarea de paradigmă adusă de proprietatea intelectuală în economie.
În economia clasică orice produs fizic este valorificat în primă fază prin anumite costuri, cum ar fi de exemplu materia primă, utilitățile, salariile angajaților și așa mai departe. Prețul produsului este în principiu o funcție de costuri, dar doar în măsura în care acestea trebuie acoperite pentru a asigura funcționarea organismului care este agentul economic; mai departe producătorul caută să își maximizeze utilitatea prin mărirea profitului, pe care mai apoi îl reinvestește sau îl cheltuiește în știu-eu-ce-scopuri, în orice caz nu îl ține la ciorap. Problema pur cantitativă aici este aceea că dacă o șosetă e produsă la prețul 
șosete vor fi produse la 
