povestea sony psn: ce am învățat
vineri, 20 mai 2011, 20:45
PlayStation Network este, după cum probabil știți sau v-ați dat seama, un serviciu de distribuție adresat gamerilor, deținut de Sony. Nu-i cu mult diferit de Steam, Xbox LIVE sau Battle.net, cu mențiunea că fiecare dintre serviciile menționate are specificul său (Steam e mult axat către partea de vânzare, Battle.net mai puțin și în plus e conceput doar pentru produse Blizzard și așa mai departe). Ce deosebește PSN de celelalte astfel de platforme este grupul țintă, deloc întâmplător tocmai acela al posesorilor de PlayStation 3.
Printre aceștia se numără și câțiva indivizi cu abilități tehnice peste medie, oameni care doresc să folosească sistemele pentru mai mult decât jocuri. Aspectul ăsta nu-i nici nou și nici deosebit. PS3-ul nu-i nici primul și nici ultimul sistem ce are norocul de a trece sub lupa hackerilor: la fel s-a întâmplat cu Kinect, de exemplu, și la fel se întâmplă cu orice piesă hardware mai răsărită. Pe de o parte, asta reprezintă, cum am zis, o ocazie de a cerceta software și hardware la nivelul „state of the art”. Pe de altă parte, privind din perspectiva Sony, orice tentativă de reverse-engineering e o amenințare la adresa proprietății intelectuale Sony și un act care poate rezulta în pierderi serioase financiare pentru companie, sau cel puțin așa bănuiesc eu că cred dânșii. (mai mult…)
software-ul liber și guvernarea
duminică, 15 mai 2011, 18:09
Există deja de ani buni de zile, mai exact de vreo zece (plus-minus), o idee conform căreia software-ul open-source (sau liber, ca să fim cât mai stallmanieni cu putință) și guvernarea statală se pupă al naibii de bine. În ultimii ani, un număr semnificativ de state, în speță câteva din Uniunea Europeană – Uniune din care țin să vă anunț că face parte și România, în caz că nu știați – au făcut un efort de a adopta soluții open-source, fie la nivel de administrație locală, fie chiar la centru. Punerea în practică a ideii a dat rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, unii au renunțat între timp la demers, alții nu, în fine.
Interesant este faptul că UE susține puternic ideea, fix în ciuda Microsoft-ului de peste ocean; atât de mult încât au scos o licență open-source concepută special pentru asta. Mai exact, este vorba de EUPL. Cu alte cuvinte, ei sunt pregătiți să acorde sprijin legal softului dezvoltat pentru nevoile statului, și nu numai. În acest context, poziția României vine fix ca nuca în perete: reprezentantul oficial al statului român pe probleme de IT afirmă că el nu, n-o să se bage la așa ceva în nici un caz [i]. (mai mult…)
- Ca fapt divers, articolul la care am dat link e doar una din zecile de pseudo-știri și reportaje prost documentate care sunt scrise zilnic pe teme de IT. Dar nu doresc să mă leg de articol, ci doar de citatul conținut în acesta. [↩]
chrome os – primele impresii
duminică, 20 mart. 2011, 12:35
S-ar putea ca articolul de față să pară cumva prematur, deși nu este, doar prin prisma faptului că se discută atât de mult despre Chrome OS în ultima vreme. De asemenea, e posibil ca titlul să fie un pic pe lângă, în sensul că nu voi vorbi aici fix despre Chrome OS, ci despre latura open-source a proiectului, adică Chromium OS, aceasta fiind și singura variantă a sistemului de operare care să fie deschisă publicului larg la ora actuală. Astfel, recenzia de mai jos este o critică la adresa build-ului din 17 martie, testat pe VMWare.
Se întâmplă că mi-am manifestat în diverse rânduri interesul pentru ceea ce se întâmplă în lumea sistemelor de operare. Sistemul de operare vine mai presus de orice altă componentă software dintr-un calculator, fiind cea dintâi interfață a utilizatorului cu mașina. Sigur, vor exista mereu păreri legate de linia dintre ceea ce înseamnă sistemul de operare propriu-zis și restul programelor existente, dar asta contează prea puțin în fond și la urma urmei. Am avut ocazia să scriu câte ceva despre Windows, Linux în general și Ubuntu în particular. Se mai face că printre găselnițele Google se găsește și Android-ul, pe care nu-l putem desconsidera în ziua de astăzi, la fel cum nu putem trece cu vederea iOS-ul sau Mac OS-ul de la Apple.
Înainte de a diseca produsul propriu-zis, e important să remarcăm filosofia lui. Produsele marca Chrome sunt făcute pentru „Nothing but the web.”, zic ei. Practic, Google doresc să concentreze toată atenția asupra aplicațiilor web (proprii, dacă se poate). Deja cu gmail, google docs, calendar și maps se poate spune că utilizatorul are o suită de bază de aplicații pe care să le exploateze, și dacă mai luăm în calcul și restul aplicațiilor „cloud” (Facebook, Twitter și o groază de alte chestii care nu-mi vin acum în minte), atunci putem spune că Chrome OS are deja șansa să fie utilizabil, dar nu prin el însuși, la fel cum Linux de unul singur nu-i utilizabil fără restul aplicațiilor care vin într-o distribuție. (mai mult…)
web-ul, platformă socială
duminică, 13 mart. 2011, 23:00
Este destul de cert faptul că World Wide Web-ul a încetat de mult timp să fie grămada banală de ancore scoasă la iveală de Tim Berners-Lee acum douăzeci de ani. Plecând de acolo, continuând cu paginile hidoase de pe Geocities (sau Neogen, dacă tot suntem aici) și apoi cu plugin-urile ActiveX, applet-urile Java și mai apoi cu Flash, web-ul a devenit, la baza lui, o colecție banală de ancore îmbogățită cu o colecție banală de plugin-uri, iar apoi cu o colecție banală de script-uri server-side [i] și mai apoi cu o colecție banală de script-uri pe partea clientului, adică ceea ce cunoaștem astăzi sub numele de Ajax.
Utilizatorul web (și nu numai) este însă interesat de ceea ce se întâmplă la nivelurile superioare. Dacă mergem un pic mai sus, ne lovim de modele pentru servicii distribuite cum e WSDL, sau și mai interesant, de modele semantice [ii] cum sunt de exemplu RDF și OWL. Totuși, nici acestea nu au vreo relevanță pentru utilizatorii WWW, astfel că cu un nivel mai sus se află Web 2.0 și Web 3.0, care sunt descrieri destul de vagi ale felului în care arată sau va arăta „noul web”. (mai mult…)
- Întâi CGI, mai târziu PHP, Python, Ruby și așa mai departe. E greu să mai găsești un limbaj modern de nivel înalt care să nu ofere facilități pentru web. [↩]
- Impropriu denumite limbaje de descriere a ontologiilor. Impropriu deoarece îi fac pe filosofi să-și smulgă firele din cap unul câte unul. [↩]
cu bilele curate
marți, 15 feb. 2011, 00:44
[ … sau cum supraviețuia homo sapiens pe vremea primelor PC-uri. ]
Nu știu câți dintre voi stau să se gândească la faptul ăsta, dar viața nu era deloc imposibilă înainte de Google, de Interneți și alte asemenea baliverne pe care mulți dintre noi le savurează în ziua de azi la un loc cu cafeaua de dimineață și în loc de lectură de seară… să nu mai vorbesc de toate chestiile care se petrec între cele două, unele din ele de-a dreptul strigătoare la cer, vorba aia.
Ei, și fiindcă îmi aduc aminte – destul de vag, se pare – de vremurile acelea străvechi [i], dar mai ales pentru că povestirile mele despre cum am ajuns aici sunt destul de schematice, mă simt nevoit să extind articolul Trilemei pe această temă atât cât pot. Îngăduiți-mi să derulez caseta înainte de calculatoarele personale, la partea cu calculatoarele de casă, proiectate în Politehnică și produse de către ICE Felix [ii]. (mai mult…)
- Adicătelea de cum era acum vreo 15 ani, plus minus doi-trei. [↩]
- Deși societatea propriu-zisă se pare că încă există, îmi e greu să cred că mai produce ceva în zilele noastre. Poate că unul din cititori știe mai multe și poate să mă lumineze în privința asta. [↩]