atunci când limbajul de programare face mai mult rău decât bine
sâmbătă, 16 feb. 2013, 22:20
La sfârșitul articolului „o propunere privind predarea programării în școli” spuneam că, citez:
Încheind, adaug faptul că ideea în sine a predării programării „as soon as possible” nu e nouă și există implementată în România în cadrul unui set de cursuri numit Digital Kids. Inițiativa e una din care sistemul învățământului de stat ar avea multe de învățat. Cel mai important aspect, în opinia mea de om care nu prea are legături cu știința pedagogiei, e acela al impulsionării copiilor să gândească și să învețe să facă chestii, moment în care toată discuția privitoare la limbaje de programare devine superfluă.
Mă văd nevoit să justific afirmația, arătând astfel că dezbaterile pe marginea limbajelor de programare în cadrul educației sunt în mare parte inutile și, mai mult, că o astfel de gândire orientată către limbaje de programare nu face decât să dăuneze. (mai mult…)
o propunere privind predarea programării în școli
duminică, 10 feb. 2013, 18:10
Prezentul articol pornește de la o discuție iscată pe Facebook [i] de către Laura via rosedu. M-am decis să public o însemnare separată în primul rând pentru că mă ajută să îmi pun oareșce gânduri în ordine, departe de zgomotul rețelelor sociale, și în al doilea rând fiindcă am mai scris în trecut pe tema asta, iar acum doar profit de ocazie pentru a dezvolta subiectul.
A se nota că am folosit termenul „programare” și nu pe cel de „informatică”. Numele atribuit disciplinei în școli e o idee nefericit, pentru că se referă inclusiv la domenii precum teoria informației, ori să fim serioși, copiii de liceu n-au nevoie de exemplu de teorema Shannon-Nyquist. Scopul „informaticii” din învățământul preuniversitar e să îi familiarizeze pe elevi cu utilizarea calculatoarelor — unde GNU/Linux s-ar potrivi de minune, pentru că Windows au deja acasă — și cu programarea acestora, și nu în ultimul rând să îi învețe câteva concepte generale din știința calculatoarelor, adică ce-i ăla un arbore, o listă sau o bază de date, plus doi-trei algoritmi. (mai mult…)
- Mă frustrează imens faptul că Facebook e un „walled garden”. Cu toate astea o să-mi calc pe cele mai cele principii și o să las un link la sondajul inițial aici. Postarea inițială a generat multe comentarii, pe care vă invit să le citiți dacă aveți la îndemână un cont de Facebook. [↩]
în care prezic viitorul sumbru al învățământului românesc
sâmbătă, 9 feb. 2013, 12:49
Există pe lumea asta o sumedenie de oameni care fac predicții și o serie de metode de a face predicții. De exemplu guvernele își calculează bugetul pe următorul an pe baza unor statistici, astrologii prezic cum (sau că, sau că nu) va fi următoarea zi a unei mase de oameni plecând de la chestii în mare parte închipuite, oamenii de știință încearcă să prezică traiectoriile particulelor iar oamenii de „știință” prezic clima.
Deși mă refer în articolul de față la X-ul românesc, unde X egal învățământ, eu n-o să vorbesc nici din punctul de vedere al unui astrolog, nici din cel al unui politician și poate că în mare măsură nici din punctul de vedere al unui om de știință, deși mă bazez într-o mare măsură pe chestii observate de-a lungul timpului petrecut (mai mult ca student) în învățământul românesc. Predicția mea vine dintr-un „gut feeling” combinat cu niște „common sense”, ba chiar foarte mult din cel din urmă. Altfel nici nu m-aș fi gândit să scriu articolul ăsta și deja prin simplul fapt că mă apuc să îmi formulez ideile astea în minte îmi dau seama că predicția mea va ajunge să se întâmple cu o probabilitate destul de mare.
Ideea cum că învățământul din România se îndreaptă către prăpastie nu mi-a venit tocmai recent în minte. Discutam acum ceva vreme cu Eugen pe Facebook pe marginea unui articol de pe Contributors care analizează comportamentul și rezultatele tinerilor referitoare la învățământ și educație. Nu o să fac trimitere la discuție, dat fiind că se află într-un „walled garden”, însă mi-am exprimat din capul locului dezacordul în ceea ce privește abordarea studiului, care analizează media, fără să ia in calcul abaterea standard a rezultatelor. Sigur că în țările mai dezvoltate din punctul ăsta de vedere (Finlanda, Suedia) accentul este pus în primul rând pe o medie cât mai ridicată, însă noi nu suntem nici Finlanda, nici Suedia. (mai mult…)
relevanța științifică a wikipediei
luni, 24 dec. 2012, 14:08
Wikipedia e un proiect început în anul 2001 de către un individ pe nume Jimmy Wales. Misiunea site-ului s-ar putea spune că a fost și este de-a dreptul lăudabilă: crearea unui mediu online de informare pe orice subiect al cunoașterii, adică a unei enciclopedii online care în plus să fie liberă atât din punctul de vedere al accesului cât și din cel al adăugării și editării de conținut. Firește că acest deziderat nu este fezabil în practică, motiv pentru care Wikipedia nu este liberă în sensul absolut al cuvântului. Pe de o parte accesul la informație e limitat uneori de „nag screen”-uri, sau mai pe românește cerșeală de donații, și pe de altă parte nu oricine poate edita conținut și nu în orice condiții.
Motivul impunerii acestor ultime limitări este destul de simplu de intuit. Wikipedia a plecat inițial de la câteva presupuneri complet nerealiste. Una din ele este cea că atât cititorii cât și contribuitorii unui anumit subiect sunt interesați de subiect, mai exact în sensul deslușirii adevărului. Alta este aceea că contribuitorii vor stabili în mod implicit standarde înalte pentru calitatea conținutului. În fine, o altă presupunere falsă este cea că cititorii vor trata articolele Wikipediei similar cu cele ale oricărei enciclopedii, și anume doar în scop pur informativ.
Astfel, moderatorii enciclopediei s-au trezit în timp loviți de șocul unor contribuții de proastă calitate, al trolling-ului și al disputelor inutile, dat fiind că oamenii caută deseori doar adevărul care le reprezintă mai bine interesele. Întâmplările astea nu ar fi fost grave dacă Wikipedia nu ar fi devenit de-a lungul timpului o sursă foarte căutată de informare, iar dacă era doar o sursă de (pură) informare, totul era ok; prostia omenească a ajuns să se răsfrângă asupra mediului educațional și academic, unde Wikipedia e deseori folosită ca sursă absolută și unică de cunoștințe, în virtutea ușurinței regăsirii informației. (mai mult…)
despre statistică: eșantionare.
sâmbătă, 1 dec. 2012, 21:34
Povesteam cu ceva timp în urmă că rolul statisticii este în esență acela de a organiza seturi mari de date în așa fel încât să putem spune ceva despre acestea din urmă. Având un sistem — fizic sau chimic sau informatic sau de orice alt fel, importantă e posibilitatea de a-l analiza cantitativ –, statistica ne ajută deci să îi putem evalua proprietățile dintr-un anumit punct de vedere, nu unicul și nicidecum cel mai eficient din punctul de vedere al consistenței, însă un punct anume de vedere, foarte util prin prisma avantajelor teoretice și practice pe care ni le oferă.
Să presupunem bunăoară că deținem o bucată de metal, a cărei compoziție chimică o cunoaștem apriori. Bucata respectivă este un unic obiect solid despre care știm foarte bine că este în același timp format din o mulțime de atomi legați prin forțe chimice numite și metalice. Despre metale cunoaștem și că au diverse proprietăți fizice cum ar fi conductivitatea electrică sau anumite temperaturi de topire, însă dat fiind numărul mare de molecule dintr-o bucată de metal, ar fi nepractic să cuantificăm aceste proprietăți ale bucății noastre luând în considerare fiecare moleculă în parte. Fizica statistică se dovedește în acest punct a fi esențială pentru a stabili o legătură între efectele mecanicii clasice și/sau cuantice la nivel microscopic și proprietățile macroscopice ale obiectului.
Acesta este un avantaj teoretic al statisticii. Pe de altă parte avantajele practice sunt nenumărate, mai ales dacă alegem drept context Internetul, a cărui cantitate literalmente imensă de date poate fi „minerită” și prelucrată în diverse scopuri, cel mai banal exemplu fiind acela al publicității targetate. În același timp un fișier audio sau o imagine reprezintă ele însele mine de date, acestea putând la rândul lor să fie analizate pentru a extrage cuvinte, respectiv obiecte reale. Putem realiza de exemplu un program care să cunoască un măr într-o imagine oarecare prin alcătuirea unui model statistic și testarea acestuia folosind exemple pozitive și negative [i]. (mai mult…)
- Sigur, o întrebare perfect validă ar fi „cum mai exact facem asta?”. Din fericire Christopher Bishop a scris deja o carte pe temă, cred că am mai menționat-o într-un articol anterior. Ceea ce înseamnă că există deja metode consacrate de a elabora și testa modele statistice, ceea ce face ca lucrurile să fie o idee mai ușoare pentru ingineri. [↩]