căcat
duminică, 26 aug. 2007, 12:41
Iată că a venit vremea (şi nu mă refer nicidecum la ploaia de afară, pe care o tot aştept de ceva timp) să vorbesc şi despre această materie scârboasă, pe care organismele noastre o posedă şi o produc din plin. Pe scurt, după cum orice fiinţă evoluată poate conştientiza, una din dejecţiile animaliere este expulzată prin procesul numit defecaţie şi se numeşte (substanţă) fecală sau, mai pe româneasca vulgară, căcat/rahat.
Este vorba de un amestec mai mult sau mai puţin omogen (diferă în funcţie de individ şi de procesul metabolic în sine) care conţine principalele substanţe nedorite de către computerul biologic numit organism. În lumea animalelor, fecalele au rolul de a marca teritoriul specimenului/grupului şi de a ţine departe eventualii duşmani, datorită proprietăţilor fizice ale materiei în cauză. La oameni, scopul s-a pierdut în mare, dar proprietăţile fizice s-au păstrat: rahatul poate fi de cele mai multe ori vâscos, dar în anumite situaţii se întăreşte sau dimpotrivă, devine lichid; mai mult, acesta are un aspect neplăcut, miroase ca naiba, distruge ficatul celui care stă în apropierea sa, atrage muştele… Exact! Nu doresc nimănui să stea în preajma unor chestii ca cele de mai sus (cacofonia e intenţionată, în scopul de a contribui la atmosferă).
În încheiere voi expune şi motivul pentru care am scris acest post scârbos. Azi-noapte, în faţa blocului meu mirosea a fecale. A trebuit să închid geamul, lucru greu suportabil pe căldura asta infernală. La capătul autostrăzii soarelui, la intrarea în Marele Municipiu, miroase la fel. Se pare că nu s-a mai tras apa de o bună bucată de timp.
Bucureşti de căcat.
culmea penibilului
vineri, 6 iul. 2007, 19:19
Bucureşti, 5 iulie 2007. În 32 căldură, în 226 căldură, nu ca în alte zile, dar totuşi. Din toate străzile, străduţele, intrările, şoselele, bulevardele din oraş, mai mult de jumate au cel puţin o săpătură făcută de angajaţii unei societăţi oarecare, de gropi nu mai vorbesc. Circulaţie groaznică: în intersecţii poliţişti care fac traficul mai haotic decât e nevoie; unde nu-s prezenţi, mereu se găseşte un şofer care să se bage ca tâmpitul fără să acorde prioritate. Pe autostrăzi, fum. În alte părţi, ţeavă spartă şi foc până la etajul nşpe, ocazie bună să opreşti circulaţia.
Nefericitul cetăţean român caută să-şi elibereze un cazier în regim de urgenţă, iar funcţionara îi spune să revină „într-o săptămână”. Nu-i de mirare, cam în acelaşi regim lucrează şi ambulanţa.
… toate astea se întâmplă cu un scop anume: poate-poate mai găsesc şi eu un motiv să mă plâng.
bag picioru’.
marți, 22 mai 2007, 14:40
… suntem la începutul unei veri secetoase, avem parte de o capitală sufocată în toate sensurile posibile, avem probleme sociale căcălău (n-am timp să povestesc acum, vedeţi Bucureşti), jeg, câini, etc., iar presa (care are rolul ei într-un stat democratic) bate apa-n piuă cu nefericita aia şi mobilul ei. Asta era marea problemă.
Cam trist.
hai s-o legăm la aparate.
vineri, 18 mai 2007, 18:49
Acum câteva zile luam pulsul televiziunii şi mi-a picat atenţia pe un spot foarte interesant, cu un produs românesc oarecare, pus în coş de un cumpărător, şi apoi „agresat” de către competitorii străini (bineînţeles, aici produsul este personificat, devenind un adevărat erou ce trebuie să reziste atacului găştii ticăloşite™). Trecând peste aerul exagerat al reclamei, campania mi se pare una demnă de luat în considerare. Cu toate astea, nu prea se pupă cu realităţile ţării; aici am de menţionat câteva aspecte:
– Branding-ul – Din păcate, noi avem o mare problemă (şi) la capitolul ăsta. Nu ştim să dăm naştere unor brand-uri faine, nu ştim să ne promovăm produsele. Poate că pentru unii nu înseamnă mult, dar ăsta e sufletul economiei vestice. Heck, până şi pe vremea comunismului existau brand-uri destul de bine puse la punct, nu ştiu cine îşi mai aduce aminte de Brifcor sau de (şi aici ies din sfera alimentelor, dar rămân în cea a bunurilor) adidaşii de la „Pionierul”; cei din urmă produc şi acum chestii de calitate, dar o duc foarte prost exact din motivul ăsta, iar românii cumpără ori turcisme ieftine şi proaste, ori americănisme care au prostul obicei de a goli buzunarele pe loc; (mai mult…)
cerf, 2007.
duminică, 13 mai 2007, 18:17
… sau cam cum se prezintă IT-ul românesc în anul 2007. Ieri am dat o fugă foarte scurtă până acolo, din pură curiozitate, deşi primisem relatări de la cei care au fost înaintea mea. Ba chiar ce am găsit acolo se potrivea exact cu ceea ce mă aşteptam (dar în nici un caz cu ce mi-aş fi dorit) să fie acest CERF.
- În primă instanţă, senzaţia a fost una de spaţii goale şi standuri pustii. Probabil fiindcă nu era lume prea multă. La fel ca şi anul trecut, majoritatea firmelor aveau expuse chestii pe care le poţi găsi în orice magazin, plus foarte puţine mărfuri care să poată surprinde cu ceva, cum ar fi un monitor măricel sau un touchscreen mai de doamne ajută. Am văzut şi câteva pc-uri cu Vista pe ele (mă aşteptam să fie mai bine promovat nenea ăsta), dar bucuria mea a fost la standul Apple unde stăteau aceleaşi iMac-uri şi o clapă mai mică decât cea de anul trecut. Am remarcat shuffle-urile în nşpe culori şi car kit-urile destul de faine pentru iPod-uri.
- Presa s-a menţinut constantă anul ăsta, deşi n-am dat de standul XTremPC pe nicăieri. LEVEL şi Chip erau la locul lor, în buna tradiţie. Ziarul Financiar tot nu înţeleg pentru ce a avut stand la un târg IT. Oh well. (mai mult…)