teh way we’re heading (!!!1one)
duminică, 18 mart. 2007, 18:35
…nu vi se pare că toată industria asta a sistemelor informatice merge într-o direcţie greşită? Mie da, cel puţin de ceva timp încoace. Şi doare. Poate că nu ar fi o chestie aşa tragică, dar mă afectează pe mine, unul din mulţii useri de pc-uri, mobile şi alte drăcovenii. Mai mult de atât, observ creşterea – nu chiar exponenţială, dar nu pot trece peste asta – numărului de „analfabeţi informatici”, adică a oamenilor care sunt destul de ignoranţi încât să nu facă mici schimbări în obiceiuri (mă refer la alea legate de folosirea PC-ului) pentru a-şi uşura viaţa lor în primul rând, apoi pe a celor din jur. De oamenii cu adevărat pasionaţi de calculatoare nu mai vorbesc, sunt în continuă scădere şi e un trend pe care îl înţeleg, fiindcă PC-ul devine din ce în ce mai mult o unealtă practică şi nu o pasiune – atenţie, în aparenţă! Voi discuta mai târziu şi latura asta.
Primele care mi-au dat senzaţia asta au fost, bineînţeles, jocurile pe calculator. Nu-i nevoie să extind prea tare: cea mai mare parte a titlurilor lansate în ultimii ani m-au făcut să îmi pierd complet interesul pentru jucat; prefer oricând bătrâni precum Quake, Fallout sau Monkey Island în locul jocurilor cu o grafică extraordinară, dar care nu îmi spun absolut nimic. Sincer, ăsta e şi motivul pentru care nu o să joc prea curând Quake 4 sau alte supe reîncălzite (vezi seriile NFS sau Fifa), nu că noile „idei” ar fi cu mult mai faine: zeci de MMO-uri sau remake-uri ale unor cărţi/filme precum „Harry Potter şi Bordelul Încins (c)”. Mai mult de atât, s-a demonstrat că se poate face lejer rendering cu grafică ultrafaină pe procesoare (de consolă, ce-i drept) de acum 10-15 ani. La ce îmi trebuie DirectX ţşpe atunci? (mai mult…)
oi fi eu prost,
vineri, 9 mart. 2007, 18:05
dar nu m-am lăudat niciodată cu asta.
Ca un viitor absolvent de liceu ce mă aflu, am luat astăzi parte la o aşa-zisă prezentare a ofertei educaţionale a unei universităţi dinafară (al cărei nume nu mi-l amintesc, ceva legat de finanţe). Doi reprezentanţi străini ai institutiei respective plus un absolvent român şi-au făcut prezenţa în amfiteatru, după care românaşul nostru a început prin sondaj să întrebe cine ce vrea să facă. Ajungând la banca în care stăteam eu şi nişte colegi am primit o întrebare ca o palmă peste faţă: „Voi nu vreţi să faceţi nimic, nu?”. Să-mi fie cu iertare, un răspuns corect la această întrebare ar fi fost: „Dar nevasta ta ce face, mă mai caută?”. M-am abţinut, normal.
Mă enervează atitudinea unor – dar vai! – intelectuali cu aere de superioritate. Domniile lor au venit să îşi prezinte produsul (al naibii de scump, dar să spunem că asta e o altă mâncare de peşte), nu să mă întrebe la ce facultate vreau „să aplic” (termen incorect folosit, domnule! Simplul fapt că ai urmat facultatea înafara ţării nu îţi dă dreptul să îţi uiţi limba. „to apply” != „a aplica”). Trecând peste asta, mi-e silă să aud discursuri în care se repetă la nesfârşit gargară de genul „totul depinde de tine, nu de altcineva” (putea măcar să îmi spună o noutate) şi alte bla-bla-uri despre ceea ce trebuie „să învăţ”. Dacă era inspirat îşi dădea seama că învăţatul are loc cel târziu în liceu; în învăţământul superior se foloseşte termenul „a studia” (nu, nu au acelaşi sens).
Deci prefer să nu „aplic” la vreo universitate de la vest de Tisa. Rămân în Românica mea, împreună cu încuiaţii ăştia comunişti.
un electron se legăna…
marți, 27 feb. 2007, 21:01
[…într-un fir de aluminiu. 🙄 ]
Da, dragilor şi dragelor, am crezut că ar fi frumos din partea mea să mai scriu un „actual post” despre mine şi mirobolanta mea existenţă pe acest extraordinar pământ, deci între doi rezistori şi un somn îmi voi aşterne biţii pe foaia electronică, cu ajutorul tastaturii mele vintage (de care nu mai are nimenea). Probabil o parte din cei care încă mai citesc acest blog se întreabă de ce tot adaug pe el cărămizi de diferite culori, adică aberaţii fără noimă, care omoară nervii. Normal că nu vă voi spune (cel puţin momentan) care e scopul lor; vă las să scoateţi creieraşii din formol şi să puneţi sinapsele la lucru (apropo de electroni), doar cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor.
As for the other stuff, sunt fericit că s-a lansat driverul NTFS-3G pentru Linux, iar acum aştept răbdător Ubuntu 7.04 varianta stabilă, pentru a migra încet către ţări mai calde, unde limbi exotice precum Python sunt mult mai bine primite.
După cum spuneam, o duc bine. Dorm o groază de timp, nu rup culegerile de fizică şi matematică, nuuuu, ies zilnic la beri şi vinuri, nu merg cu RATB-ul în fiecare dimineaţă şi nu dau nas în nas cu tot soiul de persoane nespălate, iar la restul de chestii va trebui să vă gândiţi singuri. Perverşilor.
valentine’s day post.
miercuri, 14 feb. 2007, 16:29
Să vă spun ceva, da’ repede-repede că mă grăbesc. Am şi eu RSS Reader d’ăla mişto (de la gugăl) şi vă urmăresc blog-urile (nu ştiu dacă voi îl urmăriţi pe al meu, sper totuşi să citiţi însemnarea asta 🙂 ). Şi uite aşa am deschis adineauri pisiul şi am dat pe feed reader. Cu ocazia asta, aş vrea să le adresez bloggerilor câteva cuvinte: da doamnelor, domnilor, domnişoarelor, ştiu şi eu că astăzi este 14 februarie şi toată lumea iese în oraş să cumpere cadouri neînsemnate pentru persoana iubită. Dar zău (şi acum urmează partea serioasă), sunt o groază de alte lucruri interesante pe lumea asta, mi se fâlfâie de sărbătorile comerciale importate de la popoare, vezi tu, mai civilizate! Sunt curios câţi o să scrieţi despre Dragobete.
Dar pentru a fi şi eu în ton cu moda, am făcut un post dedicat acestei zile minunate, zi în care norii se plimbă lin pe cerul de plumb. Da măi, vă iubesc pe toţi! Cu toate acestea, în scurt timp vă voi părăsi pentru a reveni în universul pervers al ecuaţiilor.
Mâine bag post-ul ăsta în rezervă şi îl scot la lumină la anul pe vremea asta, pentru a vă readuce aminte că nu e nevoie de astfel de ocazii pentru a arăta cât de mult iubiţi voi. Pff…
privacy? yes, please!
vineri, 9 feb. 2007, 21:32
– În toamna lui 2006, în urma creşterii ratei criminalităţii – şi, de ce nu, din cauza atentatelor – în Marea Britanie au fost instalate sisteme de supraveghere care funcţionează both ways. Just like Big Brother. Old news.
– Old news again: pentru a proteja cetăţenii de atacurile teroriste, mai multe ţări respectiv companii aeriene au impus măsuri sporite de securitate în aeroporturi şi during flight. Se aplică restricţii la obiecte cărate, şi pentru a evita eventuale probleme au apărut site-uri informative pe tema asta.
– Cei de la Google pun în mod frecvent problema privacy-ului, motiv pentru care a luat naştere Google Privacy Center. Ţinem cont că toate search-urile sunt stocate pe serverele Google, plus faptul că Google Toolbar adună, în cazul în care userul este de acord să folosească produsul anti-phishing, tot ce înseamnă informaţii despre cookie-uri şi browsing. Versiunea nouă a toolbar-ului (momentan beta) permite adăugarea de butoane custom, în cazul fiecărui buton utilizatorul fiind informat cum îi poate fi afectată intimitatea.
O fi bine, o fi rău? Până la urmă lucrurile astea sunt făcute chiar spre binele nostru (fiindcă e o problemă la nivel mondial, nu numai în UK sau US), sau devenim încet-încet sclavii unui nou sistem totalitar? Mă feresc să trag concluzii.