culmea penibilului
vineri, 6 iul. 2007, 19:19
Bucureşti, 5 iulie 2007. În 32 căldură, în 226 căldură, nu ca în alte zile, dar totuşi. Din toate străzile, străduţele, intrările, şoselele, bulevardele din oraş, mai mult de jumate au cel puţin o săpătură făcută de angajaţii unei societăţi oarecare, de gropi nu mai vorbesc. Circulaţie groaznică: în intersecţii poliţişti care fac traficul mai haotic decât e nevoie; unde nu-s prezenţi, mereu se găseşte un şofer care să se bage ca tâmpitul fără să acorde prioritate. Pe autostrăzi, fum. În alte părţi, ţeavă spartă şi foc până la etajul nşpe, ocazie bună să opreşti circulaţia.
Nefericitul cetăţean român caută să-şi elibereze un cazier în regim de urgenţă, iar funcţionara îi spune să revină „într-o săptămână”. Nu-i de mirare, cam în acelaşi regim lucrează şi ambulanţa.
… toate astea se întâmplă cu un scop anume: poate-poate mai găsesc şi eu un motiv să mă plâng.
Comentariile sunt dezactivate.