spyked bricks in the wall

Ehei, dragii spaicului, de când nu v-am mai spus eu o poveste. Și fiindcă (din motive care nu au legătură cu subiectul de față) sunt obsedat oarecum de povești în ultimul timp, vă voi istorisi o întâmplare prin care am trecut destul de recent. Cei mai cu degetul pe F5 dintre voi au observat probabil că în urmă cu câteva săptămâni am stat destul de prost la capitolul uptime.

Totul a început parcă pe la sfârșitul lui iulie, când, după ce văzusem oferta de abonament VDSL a celor de la Romtelecom, am hotărât să bag o fisă. Toate bune și frumoase, am primit un modem marca ZTE (care apropo, am aflat zilele astea la cursul de rețele că ar fi cam pe locul al șaselea în lume la producția echipamentelor de rețelistică) care funcționează decent la capitolul livrare de pachete din Internet și la cel de rutare și pe care am reușit chiar să îl fac să se dea cu loopback-ul pe nat. More… »

[ sau despre cum intervenția politicului în Internet dăunează acestuia din urmă. ]

Politicienii români și-au făcut blog-uri. Printr-o pură intâmplare, am ignorat acest fapt pentru mult timp, fiind destul de naiv încât să cred că internautul român e prea inteligent pentru a băga în seamă gargara electorală desfășurată în spațiul virtual. M-am înșelat. Blog-urile politicienilor români își servesc destul de bine scopul; e firesc, n-o să se adune puzderia de oameni să îmi facă mie trafic (nici nu îmi doresc asta), iar politicianul e persoană publică, are o imagine publică bine formată și, ceea ce e mai grav, se dorește a fi un formator de opinii pe „problemele” țării. Lucru destul de nelalocul lui, știind cam cât de rupte de realitate pot fi persoanele publice care participă în politica românească.

Citind acest post pe căile RSS-ului, am ajuns apoi pe blog-ul lui Adrian Năstase, zgâindu-mă în fața unui monolog referitor la „gherila digitală”. De când a devenit domnul Năstase un cunoscător al problemelor legate de Internet, nu știu. Ironic este că acest post vine la ceva timp după ce o lege de cenzură pentru Internet a trecut în Parlamentul german. More… »

Mai mult de atât nu am cum să mă scandalizez, deci mă voi rezuma la a sublinia (cu mai multe liniuțe: groase, subțiri, punctate etc.) lipsa de bun simț a unora.

În urma unor evenimente destul de importante, ACS-ul s-a trezit la intrare cu un asfalt nou-nouț și cu gărdulețe care împiedică șoferii să-și mai pună juma’ de mașină în iarbă. Toate bune și frumoase, mi-am zis, ne îndreptăm cu pași siguri către civilizație. Dar nu am putut mai apoi să nu remarc plăcuțele care îi interzic omului de rând să-și plimbe câinele prin zonă și, colac peste pupăză, aceiași comunitari de care nu se ocupă nimeni, că doar ei sunt oricum altfel, numai „de companie” nu. Ironic, nu? Urmează să interzicem accesul bicicletelor și să dăm liber la căruțe.

Pe mine mă doare mintea, așa de tare cum nu îmi pot imagina nici eu. Și fiindcă am o indignare ce tinde către cote nebănuite, iată și poze:

Nu ştiu câtă lume a observat reportajele  din media legate de campania UDC împotriva accesului liber al cetăţenilor români şi bulgari pe piaţa muncii elveţiene. Nu pun în discuţie campania în sine. Ştiu că românii şi-au făcut o reclamă proastă în Europa în ultimii ani şi probabil că e dreptul lor să fie conservatori în sensul ăsta. Ceea ce m-a deranjat a fost acest banner.

Nu ştiu ce au vrut să exprime respectivii. Eu văd acolo nişte ciori (presa românească le-a spus „corbi”), iar la noi, în contextul ăsta, cuvântul „cioară” este unul ce capătă conotaţii negative, devenind astfel echivalent cu „ţigan” sau alţi termeni consideraţi peiorativi de către comunitatea internaţională. Cu alte cuvinte, ceea ce au făcut oamenii ăia se numeşte discriminare şi, culmea, nu am văzut pe nimeni sesizându-se la modul serios, aşa cum ar trebui (comunitatea romă? Anyone?).

Ruşine lor fiindcă şi-au permis aşa ceva, dar şi nouă că tolerăm astfel de atitudini.