spyked bricks in the wall

cum reducem consumul de energie al pisiului

Articolul de față nu își propune să dea apă la moară ecologiștilor și altor specii formate din indivizi mai mult sau mai puțin ciudați care populează grădina vastă a Domnului. Cu toate astea o să merg până la a afirma că consumul de energie e o problemă importantă pentru viața de zi cu zi a individului mediu; în primul rând pentru dispozitivele gen laptop, pentru care optimizarea consumului de energie prelungește viața bateriei și asigură funcționarea în timpul călătoriilor lungi cu trenul sau cu avionul; în al doilea rând pentru dispozitivele desktop sau server, a căror funcționare se regăsește într-o oarecare măsură pe factura de energie electrică.

Acestea fiind spuse, să presupunem că rulăm o distribuție GNU/Linux oarecare cu un nucleu aflat la 3.0 sau mai nou. Hardware-ul trebuie și el să fie Intel, pentru că AMD au susținut sus și tare că nu prea sunt interesați de problema sus-numită. Procesorul ar fi de preferință să fie minim Core i3, având în vedere că Core-urile în general și i-urile în particular au facilități de power management destul de bine puse la punct. Pașii necesari (dar nu musai și suficienți) sunt următorii:

1.Instalați PowerTop. PowerTop e un program de monitorizare și optimizare a consumului de energie, adică fix ceea ce ne trebuie nouă. Pe Ubuntu instalarea se poate face imediat printr-un simplu apt-get install powertop, după care aplicația trebuie rulată cu drepturi de root, deci sudo powertop. Sigur, programul nu e foarte util dacă nu știm ce înseamnă cifrele alea pe acolo.

Versiunea de PowerTop de pe Ubuntu 11.10 afișează o interfață text constând în câteva tab-uri. Cel mai important e tab-ul Overview, care afișează procesele software și dispozitivele hardware principale din sistem, puterea consumată de acestea, usage-ul lor și numărul de evenimente de tip wakeup generate de hardware în urma rulării lor. Evident, cu cât acestea sunt mai mari, cu atât e mai rău.

De exemplu pe laptop-ul meu cel mai mult consumă în mod constant ventilatorul de la procesor chiar și atunci când forțez frecvența la 800MHz pe toate core-urile [i] [ii]. Urmează de obicei procese cum ar fi manager-ul de ferestre, browser-ul web și așa mai departe.

2.Omorâți fără milă procesele care consumă mult. E o măsură drastică, dar funcționează de minune. Am renunțat la Unity pe motivul că Compiz e un rahat plin de leak-uri care rupe sistemul după o perioadă suficient de mare de funcționare – fapt care face hibernate-ul complet nepractic. Voi renunța probabil la Chromium din același motiv.

Folosirea softurilor în mod text se dovedește a fi o soluție foarte bună la problema asta. Înlocuiți Kate cu Vim și interfața web a gmail-ului cu mutt și ați salvat încă câțiva Watti. Asta pentru a nu mai spune că interfețele text sunt cele mai tari pentru productivitate.

Sigur, nu putem fi atât de săriți de pe fix încât să nu ne uităm la un film atunci când avem nevoie sau să nu citim un fișier în format pdf sau html în anul 2012. Păstrarea însă a iluminatului monitorului la un nivel decent face bine la ochi și mai elimină din povara pe care trebuie să o ducă bateria. A, și evitați pe cât posibil să folosiți Adobe Flash (orice produs Adobe de fapt) când sunteți pe baterie. V-am avertizat.

3.Stați cu ochiul pe tab-ul Tunables din PowerTop. Ecranul respectiv afișează câteva posibile optimizări la nivelul hardware-ului. „Good” înseamnă că optimizarea e activată, pe când „Bad” înseamnă că e posibil să nu fie, caz în care o puteți selecta și activa dumneavoastră manual. Cam tot ce are „Power Saving”, „Power Management” sau „PM” în el afectează într-un fel sau altul consumul de energie. Dezavantajul e că pe anumite configurații hardware bifarea optimizărilor pentru power management ar putea duce la destabilizarea sistemului, cea mai bună explicație fiind aceea că respectivele funcționalități sunt bazate pe implementări incomplete. Explicația pentru asta e cea că producătorii hardware nu își fac publice specificațiile, că-s tâmpiți etc.

Ca fapt divers și pentru a explica pe înțelesul tuturor, nucleul Linux folosit de Android e special tocmai pentru că a fost optimizat pentru consumul de energie pe hardware-ul ARM. În mod normal calculatoarele merg pe premisa că sistemul e folosit în mod activ în cea mai mare parte a timpului iar în rest stă în starea idle (adicătelea nu face nimic). Telefoanele mobile merg fix pe ideea inversă și pe bună dreptate, cu excepția cazului în care vorbiți zece ore pe zi încontinuu la telefon.

Ei, cu toate astea ideea are destul de mult sens și în cazul PC-urilor. Hard disk-ul de exemplu nu e folosit decât în momentele în care copiați fișierele, iar în rest memoria RAM e folosită drept tampon, astfel că pentru momente bune de timp dispozitivele I/O nefolosite pot fi închise. Strategia funcționează mai ales pentru chestii precum adaptoarele de rețea sau diverse gadget-uri care se alimentează prin USB.

4.În fine, ca bonus: cumpărați-vă cel mai tare hardware aflat pe piață. Un i7 Sandy Bridge (sau mai nou Ivy Bridge) nu are cum să dea greș, pentru că are placă grafică integrată pe pastila CPU-ului, iar RC6 e una din cele mai tari tehnologii din punctul ăsta de vedere.

O alternativă ar fi să încercați să folosiți un sistem bazat pe ARM. Procesoarele Cortex A9 sunt la fel de dual-core/quad-core ca alea de la Intel – deși le lipsesc câteva briz-briz-uri destul de utile cum e hyperthreading-ul – și consumă în același timp mult mai puțin. Problema în domeniul ăsta e că suportul pentru platformele hardware respective nu e așa de bun, deci nu vă puteți aștepta să folosiți un calculator personal bazat pe ARM în scopuri productive. Mai mult, hardware-ul de genul constă în general în devboard-uri gen Pandaboard, care-s mai utile programatorilor decât utilizatorilor.

Cam atât. Sigur, lista de aici e departe de a fi exhaustivă. Mai departe veți fi nevoiți să vă folosiți intelectul și să stați cu orele să observați ce consumă mult în sistem – de-aia dacă sunteți utilizatori Windows mai bine nu vă bateți capul, deoarece e foarte posibil să nu aveți acces la informația asta. După care ar fi o idee bună să închideți calculatorul și să ieșiti un pic pe afară.

1. Dovadă clară a faptului că frecvențele mari sunt rele pentru sănătatea calculatorului dumneavoastră și că un procesor dus forțat la 4GHz nu-i cu nimic mai bun decât unul care rulează la 1.3GHz. Pe de altă parte forțarea unei frecvențe mici nu rezolvă prea multe, pentru că duce la creșterea numărului de wakeup-uri deci trezește mai des procesorul din stările de sleep. [↩]
2. În plus, pentru cei dintre voi care doriți să aprofundați chestia, mai toate procesoarele moderne sunt concepute având în vedere principiul Hurry Up and Get Idle, care merge pe ideea destul de simplă că procesorul trebuie să-și termine cât mai repede treaba pentru a-și petrece timpii morți în stări cu consum redus de putere. [↩]