spyked bricks in the wall

de amorul artei. (iii)

Mă gândeam mai deunăzi cum eu am mai comis în trecutul cel trecut post-uri de așa-zisă „masturbare intelectuală” ori „exhibiționism (cvasi-)cultural” – spuneți-i cum doriți. Articolele cu pricina sunt pe aici pe undeva, pentru asta am tag-uri, categorii și facilitate de căutare, mai mult decât necesar.

În orice caz, cu amorul față de așa-zisa artă – ce-o mai fi și aia – am ajuns deja la al treilea episod, fără număr să trăiască. Nu am văzut, citit sau ascultat mare lucru între timp, deci vom epuiza subiectul destul de repede.

Muzică:

• Bag seama că ar trebui să dați cu urechea peste – eu am dat și nu regret – Béla Fleck and the Flecktones. Cum mi-e greu să mă exprim detaliat în legătură cu jazz-ul, acesta fiind un gen de muzică pe care îl ascult destul de mult în ciuda faptului că mă depășește într-o oarecare măsură, rămâne să las componența să vorbească: Victor Wooten, Béla Fleck și încă doi tovarăși, dintre care percuționistul mai că mi-a iscat o lacrimă în colțul ochiului drept cu măiestria sa.
• Tot din ciclul „muzica cultă inventată de negri”, spaicul vă recomandă călduros – nu prea călduros, având în vedere atmosfera de afară, dar asta nu înseamnă că muzica-i mediocră, vai, nu se poate așa ceva – pe polonezul Tomasz Stańko. Până acum n-am ascultat polonezi care să facă jazz prost, iar domnul în cauză, împreună cu al său cvartet, nu face deloc abatere de la regulă.
• De la Flower Kings, despre care am vorbit și data trecută, remarcăm Paradox Hotel, Space Revolver și albumul de jam-uri BetchaWannaDanceStoopid!!!. Vom reveni cu detalii în măsura timpului disponibil.

Film și șou TV:

• Atunci când creatorii de filme se plictisesc, recurg la titluri extraordinar de simple, cum ar fi 9. Cum domnul Tim Burton mi-a surâs cât de cât cu o parte din producțiile sale anterioare (de restul nu pot spune că sunt prea interesat), am avut plăcerea să urmăresc și acest din urmă film. Distribuție bună, grafică faină, coloană sonoră tipică Burton (adică Danny Elfman), toate îmbinate într-o atmosferă superbă, plină de suspans. Aceasta, împreună cu ideile din spatele filmului, fac din 9 o producție cât se poate de ok, atât doar că finalul nu pot spune că m-a uns la corazon în mod special. Dar nu-i bai, se mai întâmplă.
• La început a fost întuneric. Între timp nu știm ce s-a întâmplat, dar la sfârșit a apărut Twin Peaks și s-a făcut și mai beznă decât la începuturi, cel puțin până la X-Files. Dar noi vom vorbi pe scurt de cel dintâi și poate cu altă ocazie despre cel din urmă. Nu îmi ajunge un paragraf – mai bine zis, nu îmi ajunge un post întreg – să vorbesc despre show-ul ăsta, motiv pentru care mă voi rezuma la următoarele cuvinte: dacă cumva l-ați ratat până acum, nu l-ați apucat sau pur și simplu erați prea tineri la vremea lansării (acesta e și cazul subsemnatului), e musai, cu M mare, să îl vedeți. Fanaticii știu de ce, garantat David Lynch.

Comicăraie, sau mai pe românește benzi desenate:

• Acest artist despre care voi vorbi, pe numele lui Evan Dahm, a reușit să dea naștere unui univers cât se poate de fascinant, Overside. Două benzi desenate, Rice Boy și Order of Tales, sunt acum complete, și o a treia e abia începută. Aici fantasticul e la el acasă, dar nu sub formele clasice ale lui Tolkien, ci într-un mod diferit, dar având un fond asemănător.
• Dreamless, adică lipsit de vise. În paranteză fie spus, anumiți creatori de comic-uri nu privesc cu ochi buni eticheta de „comic” aplicată operelor lor, preferând-o în schimb pe cea de „graphic novel”. Iar Dreamless este cât se poate de grafic și oarecum roman, scris de un anume Bobby Crosby și ilustrat de o tanti pe nume Sarah Ellerton. Conceptul este peste măsură de interesant, iar acțiunea a reușit să mă țină o bună vreme în priză. Spre final însă am simțit că se pierde ceva, nu știu ce, deși nu pot spune că e o încheiere nereușită – poate faptul că sfârșitul cu pricina poate fi intuit prea ușor e cumva un factor negativ.

Mai avem material, dar e pe vine, așteptând să fie rescremut de odioasa mea ființă. Așa că rămâneți pe frecvență (nu de alta, dar altfel se desincronizează modem-ul și pică interneții).