spyked bricks in the wall

gnome shell, unity și alte animale

[ … sau de ce „desktop/laptop/netbook linux” s-ar putea să fie doar un mit ]

Mi se întâmplă deseori să doresc să transfer un fișier de la vreun conlocuitor al Interneților către mine, sau invers, să trimit cuiva un fișier. Se întâmplă aproape la fel de des ca circumstanțele transferului să fie un protocol oarecare de instant messaging, iar conlocuitorul meu să folosească Windows. Având în vedere că subsemnatul folosește Pidgin, care apropo, se descurcă excelent la partea de mesagerie, în 99% din cazuri acel transfer va eșua, din cauze de (lipsă de) interoperabilitate; asta așa, ca o introducere.

Nu știu cât de mult realizăm noi, utilizatorii, și ei, dezvoltatorii de software bazat pe GNU/Linux, dar Linux este copilul lepros, oaia neagră, rățușca cea urâtă a pieței sistemelor de operare desktop. Nu din rațiuni stupide cum ar fi numele – deși e clar că mulți vor scuipa la auzul cuvântului „Linux” -, ci din motive un pic mai pragmatice. Vă aduceți aminte câtă lume a înjurat KDE 4? Nici eu, și nici nu mai are importanță acum, dar s-a întâmplat și are riscul de a se întâmpla din nou.

Povestea pe scurt: de ceva timp, echipa Gnome lucrează la Gnome 3 și un nou shell grafic, pe numele lui Gnome Shell. Cei de la Ubuntu, în frunte cu Mark Shuttleworth, nu sunt satisfăcuți cu starea de fapt, așa că au decis ca în următoarea versiune de Ubuntu să înlocuiască Gnome Shell cu ceea ce ei numesc Unity. Eu unul văd două mari probleme aici.

Prima este cea legată de stabilitate. Din experiența mea cu utilizarea (și cu programarea, într-o anumită măsură) software-ului, nu poți numi un produs software ca fiind matur decât după o anumită perioadă de timp – undeva în jur de un an sau lejer peste, poate până la de cinci-șase ori mai mult, în funcție de cât de amplu e proiectul. În ciuda faptului că orice dezvoltator dorește să scoată un program/o suită stabilă într-un timp cât mai scurt, lucrul ăsta nu e niciodată posibil. Astfel că acesta va avea întotdeauna de ales între a sacrifica timp și a sacrifica stabilitate: nefiind testat pe destule mașini, probabilitatea statistică a unei fiabilități scăzute a programului e destul de mare, iar efectul lateral va consta într-o masă de utilizatori cu spume la gură. S-a întâmplat cu KDE 4, cu Windows Vista, cu Ubuntu de câteva ori, și riscă să se întâmple din nou cu ocazia asta [i].

Dar utilizatorul e în stare să suporte multe bug-uri, stricăciuni și alte măgării, mai mult din obișnuință. Fapt care ne duce la cea de-a doua problemă: iuzării nu înghit schimbările bruște. Printr-o coincidență cum n-am mai văzut, cele două shell-uri exact asta fac, schimbă chestii. Dar nu schimbă așa cum au mai umblat cei de la Ubuntu până acum, un buton pus pe partea cealaltă, unul în minus acolo, un feature în partea cealaltă. Nu, atât Unity cât și Gnome 3-ul vanilla rup tot și se hotărăsc să schimbe radical felul în care va arăta desktop-ul [ii].

Chestia asta nu e în sine foarte rea, ba chiar e de-a dreptul îmbietoare pentru tech whores, atât doar că e supărătoare pentru utilizatorii care nu știu de-astea. După cum bine ne spunea un profesor la unul din cursuri, clientul vrea îmbunătățiri, dar să nu se schimbe nimic, altfel se sperie și fuge. Nu-i o problemă în a-l lua încet și a-i mai da un zăhărel pe ici-colo, numai nu-i lua pământul de sub picioare. Voi da ca exemplu negativ tot KDE 4, deși cunosc oameni care s-au adaptat destul de repede la funcționalitatea lui.

Mai departe vă las pe voi să judecați. Eu sper cu mâna pe toate alea să mă înșel, însă știu că la primul semn de chestie iritantă în interfețele domniilor lor îmi iau Debian-ul și mă car. E doar o idee [iii] și un semn al faptului că probabil nici 2011 n-o să fie anul Linux-ului pe desktop.

1. A se remarca că toate exemplele de mai sus sunt fie componente ale unor, fie în întregime sisteme de operare. Nu întâmplător, sistemele de operare se află printre cele mai complexe unelte software, și poate nu numai, făcute vreodată de mâna omului. [↩]
2. Să nu mai vorbesc de faptul că segmentează parțial comunitatea dezvoltatorilor Gnome. De aici rezultă șanse mai mari să avem parte de două front-end-uri grafice proaste în loc de unul și bun. [↩]
3. Problema rămâne în ceea ce privește mămicile, bunicii și toate persoanele care n-au nici răbdarea și nici instruirea tehnică să stea să instaleze așa ceva. [↩]