spyked bricks in the wall

hai s-o legăm la aparate.

Acum câteva zile luam pulsul televiziunii şi mi-a picat atenţia pe un spot foarte interesant, cu un produs românesc oarecare, pus în coş de un cumpărător, şi apoi „agresat” de către competitorii străini (bineînţeles, aici produsul este personificat, devenind un adevărat erou ce trebuie să reziste atacului găştii ticăloşite™). Trecând peste aerul exagerat al reclamei, campania mi se pare una demnă de luat în considerare. Cu toate astea, nu prea se pupă cu realităţile ţării; aici am de menţionat câteva aspecte:

– Branding-ul – Din păcate, noi avem o mare problemă (şi) la capitolul ăsta. Nu ştim să dăm naştere unor brand-uri faine, nu ştim să ne promovăm produsele. Poate că pentru unii nu înseamnă mult, dar ăsta e sufletul economiei vestice. Heck, până şi pe vremea comunismului existau brand-uri destul de bine puse la punct, nu ştiu cine îşi mai aduce aminte de Brifcor sau de (şi aici ies din sfera alimentelor, dar rămân în cea a bunurilor) adidaşii de la „Pionierul”; cei din urmă produc şi acum chestii de calitate, dar o duc foarte prost exact din motivul ăsta, iar românii cumpără ori turcisme ieftine şi proaste, ori americănisme care au prostul obicei de a goli buzunarele pe loc;

– Calitatea – O chestie foarte delicată. Aş cumpăra cu plăcere produse româneşti dacă ar fi cel puţin la fel de bune ca cele dinafară. Mi-aş dori ca producătorii români de băuturi răcoritoare (nu dau nume) să nu vândă apă cu zahăr şi conservanţi şi să aibă pretenţia să le cumpăr doar fiindcă sunt româneşti; e jenant. Mai mult, campania e susţinută de Ministerul Agriculturii, ceea ce mă face să mă gândesc la starea în care e agricultura românească în ziua de azi. Promit că voi cumpăra produse româneşti în anul 2007… dacă va fi recoltă 😛 ;

Şi ca bonus:

– Mi-aş dori să fie specificată ţara de provenienţă a fructelor şi legumelor (dar nu numai), altfel nu am de unde să ştiu ce cumpăr. Nu ştiu dacă sunt singurul, dar de ce nu?

– Mi-aş dori să dispară mafiile din pieţele bucureştene şi ţăranii să reuşească şă vândă în linişte brânza şi zarzavaturile.

Şi cu asta „I made my point” (nu prea sună a română, dar…). Ce-i drept, economia nu e moartă de tot, dar înainte să mă apuc eu să o susţin ar putea şi guvernul să se folosească de diversele pârghii pentru a o scoate din comă. Campaniile de genul ăsta sunt folositoare, dar nu-s de ajuns.