spyked bricks in the wall

in the mood…

I’m in an absolutely awful mood, naiba stie de ce, dar e o ocazie perfecta pentru a asculta un pic de blues, jazz si alte muzici de-a dreptul frumoase prin ceea ce exprima si prin felul in care o fac. De-aia, sa nu uit, pe Mezzo in jur de 8:30 e jazz, o emisiune in care apar numai oameni care mananca muzica pe paine, deci da, merita sa te uiti la televizor uneori.

– Cu ocazia faptului ca am stat sambata noaptea, fara un scop precis, pana la ora trei, am prins tot pe Mezzo un concert cu un chitarist genial, unul care facea solo-uri pe tot ce ii cadea in mana si avea corzi. il cheama Birelli Lagrene si canta intr-o formatie numita Gipsy Project, violonistul fiind roman + altii de alte nationalitati. M-a lasat fara cuvinte, asa ca mai multe informatii despre chestia asta se gasesc aici.

– Sa mai zica cineva ca femeile nu stie meserie, ca ii dau cu ceva in cap. Bonnie Raitt e o alta voce d’asta de iti face pielea de gaina (in sensul bun al cuvantului), a cantat si cu B.B. King pe unele melodii, si mai am eu si „I’m in the mood” a lui John Lee Hooker cantata impreuna cu tipa respectiva. Acu, nus exact ce sa fac, sa ma las de cantat sau sa mai astept vreo 10-20 de ani pana imi intra „sentimentul” in sange?

– Am aflat ca prin august a fost nu stiu ce festival de Jazz la noi, festival la care au participat si Mike Stern si Stanley Jordan. ăsta da motiv sa-mi bag unghia in gat, vin doi chitaristi tari de jazz in tara asta uitata de lume, iar eu aflu asta peste trei luni. Ce sa zic, frumos…

in rest… sanatate si virtute, sa avem ce bea si ce manca (rima o gasiti singurei). 😐