spyked bricks in the wall

liquid trio experiment – spontaneous combustion (2007)

Se face că prin anul 1999 patru muzicieni lucrau cu mult spor la un proiect, pe numele lui Liquid Tension Experiment. La un moment dat, unul din ei a fost nevoit să fugă până la spital din motive de consoartă cu apă ruptă. Cei trei rămaşi, adică bassist-ul Tony Levin (King Crimson, Peter Gabriel), clăparul Jordan Rudess (la vremea aia ex-membru Dixie Dregs şi viitor membru Dream Theater) şi tobarul Mike Portnoy (Dream Theater) şi-au continuat treaba, producând trei melodii („914”, „Liquid Dreams” şi „Chewbacca”) pentru LTE 2. Abia mai târziu am aflat şi noi că de fapt sesiunea aia de înregistrări a fost destul de serioasă, iar surplusul de material de atunci a fost frumos aranjat şi concretizat într-un nou release, Spontaneous Combustion.

Mulţi s-au plâns că LTE 2 a fost prea lucrat; îi lipsea într-o anumită măsură elementul improvizaţional de pe primul album. Ei, acum fanilor LTE li s-a dat un nou motiv să se plângă: ăsta e exact pe dos, adică, după cum sugerează şi titlul, ceva cât se poate de spontan. Melodiile au o structură destul de vagă, totul e în mare măsură jam-based, iar asta se observă încă din primul moment, de pe Chris & Kevin’s Bogus Journey. Din ceea ce am observat eu, cei trei nu au făcut decât să se joace. Pe o parte destul de mare din melodii Rudess nu face altceva decât să bage o tonă de efecte, Levin găseşte ocazii să cânte dezacordat (nu că nu şi-ar permite) iar Portnoy schimbă măsura când îi vine lui, toate astea reprezentând de fapt elementul care face albumul non-boring. Ca fapt divers, Tony Levin m-a lăsat din nou mască după ce am auzit alte excentricităţi de-ale lui (Tony’s Nightmare, de exemplu).

Sigur, mulţi s-au plâns de-a dreptul că albumul ar fi prea plictisitor şi lipsit de concept. Mie mi-ar fi părut rău să nu fi fost scoasă la rampă chestia asta, fiindcă e vorba de material bun aici; nu tocmai digerabil, dar bun. Nu-i atât de fusion ca un album Mahavishnu Orchestra, nici atât de prog precum un album King Crimson, dar e numai bun pentru fanii unor genuri cum ar fi free jazz-ul. Personal, marmeladele de genul ăsta nu pot decât să mă ungă la inimă.