spyked bricks in the wall

my iPod loves prog rock

Mi-am luat iPod. Shuffle. Da, ştiu, are doar 512MB, nu are display, bateria ţine doar vreo 15 ore, se încarcă pe USB, iar în rest accesoriile sunt cam nesimţit de scumpe; într-un cuvânt, e naşpa (yeah right). Dar nu îmi pasă. Se aude bine şi mie îmi place. Iar cele 7 ore de muzică (fiindcă mi-e lene să bifez opţiunea cu „convert to AAC” şi să mai storc din el) sunt more than enough, mai ales fiindcă cea mai mare parte din timp e pus pe shuffle şi nu îl văd. Nu vreau să îl văd, deşi nu arată rău.

Ce m-a deranjat a fost tratamentul primit în Carrefour când l-am cumpărat (pe lângă plimbările dintr-o parte în alta, se pare că domnii de la garanţie sunt mari miştocari). Nu l-aş fi luat nici de al naibii de acolo, dar am umblat juma’ de oraş după el şi doar în minunatul hypermarket (not) l-am găsit. Mai era varianta cu comandatul online, dar deja sunt alte poveşti pe aici.

Mi se pare ciudat că acum nu mai aud lătratul javrelor din cartier când ies dimineaţa din casă, nici vântul, nici gălăgia de la 6:45 dimineaţa. Dar e fain aşa. My iPod loves prog rock.