software-ul liber și guvernarea

duminică, 15 mai 2011, 18:09

Există deja de ani buni de zile, mai exact de vreo zece (plus-minus), o idee conform căreia software-ul open-source (sau liber, ca să fim cât mai stallmanieni cu putință) și guvernarea statală se pupă al naibii de bine. În ultimii ani, un număr semnificativ de state, în speță câteva din Uniunea Europeană – Uniune din care țin să vă anunț că face parte și România, în caz că nu știați – au făcut un efort de a adopta soluții open-source, fie la nivel de administrație locală, fie chiar la centru. Punerea în practică a ideii a dat rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, unii au renunțat între timp la demers, alții nu, în fine.

Interesant este faptul că UE susține puternic ideea, fix în ciuda Microsoft-ului de peste ocean; atât de mult încât au scos o licență open-source concepută special pentru asta. Mai exact, este vorba de EUPL. Cu alte cuvinte, ei sunt pregătiți să acorde sprijin legal softului dezvoltat pentru nevoile statului, și nu numai. În acest context, poziția României vine fix ca nuca în perete: reprezentantul oficial al statului român pe probleme de IT afirmă că el nu, n-o să se bage la așa ceva în nici un caz [i]. (mai mult…)

  1. Ca fapt divers, articolul la care am dat link e doar una din zecile de pseudo-știri și reportaje prost documentate care sunt scrise zilnic pe teme de IT. Dar nu doresc să mă leg de articol, ci doar de citatul conținut în acesta. []

the incredible machine. doi.

duminică, 1 mai 2011, 20:27

Din cauza faptului că englezescul „contraption” nu are un echivalent în limba română [i], mă văd nevoit să inventez un nou cuvânt, cuvântul „contrapție”. Nu, nu este vorba de vreun soi de contracție și nici de ceva ce ar putea aduce vag a contracepție.

Contrapția este, pentru a ne exprima cât mai concis, exponentul perfect al ideii de rezolvare a unei probleme simple folosind metode (deseori de-a dreptul inutil de) complicate. De ce am face asta, vă întrebați. Sincer să fiu, nu am nici cea mai mică idee; probabil fiindcă ne-am săturat de „good engineering”, sau poate doar fiindcă ne-am uitat la prea mult MacGyver când eram mici. Sau ambele. În orice caz, seria The Incredible Machine (pe scurt TIM), producție a acum defunctei companii Sierra On-Line, are la bază exact conceptul prezentat mai sus.

Vă voi prezenta în cele ce urmează al doilea joc din cele câteva lansate de-a lungul timpului. Am ales să vorbesc despre acest particular individ din serie doar din motivul că pe ăsta chiar l-am jucat timp de ani buni. Nu s-au lipit deloc de mine celelalte două jocuri sau alte producții ulterioare, astfel că vă voi vorbi exclusiv despre TIM2, cu toate chichițele sale. Ei, nu mai știu exact când m-am apucat de jocul nostru (îmi amintesc totuși cu exactitate momentul în care am auzit de el de la un copil de o vârstă apropiată de a mea), însă am fost fascinat din capul locului de personajele care animă atmosfera jocului, și nu în ultimul rând de faptul că în jocul ăsta poți concepe chestii. (mai mult…)

  1. Dicționarele îl traduc drept „șmecherie” sau „invenție”, nici unul dintre cei doi termeni nereușind să acopere domeniul semantic al cuvântului inițial. []

către ăia de la bucurești

vineri, 22 apr. 2011, 13:22

Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.

Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.

Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?

În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.

A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.

de amorul artei (vi)

luni, 11 apr. 2011, 16:10

Bună ziua (dimineața/seara/noaptea, pentru cei aflați pe alte meridiane) doamnelor, domnișoarelor, domnilor, domnișorilor, sugarilor, embrionilor și așa mai departe – în speranța că cineva va avea inima să transcrie într-un format audio acest text, chiar dacă că acel cineva ar putea fi de fapt ceva, adicătelea eSpeak. În această ediție a amorului artei vă vom pune în temă cu câteva opere vechi și noi din domeniul artei mondiale contemporane, pe cea clasică lăsându-i pe alții să o toace.

În principiu s-ar putea spune că codul este o formă de artă, ba chiar poezie de-a dreptul dacă ar fi să ne luăm după unii programatori. Vă mărturisesc că am scris și citit o groază de cod în cel puțin trei limbaje de la ultima partidă publică de sex cu arta, însă nu am de gând să scriu aici despre știință, cu atât mai puțin despre programat, activitate căreia de altfel i-am și rezervat un blog separat (țineți ochiul pe el, o să mai apară una-alta în viitor pe acolo). Nu, aici voi pune sub lupă alte chestii cu care mi-am mai spălat creierul. (mai mult…)

brick quote #e

vineri, 1 apr. 2011, 00:07

Q: How many members of the U.S.S. Enterprise does it take to change a light bulb? A: Seven. Scotty has to report to Captain Kirk that the light bulb in the Engineering Section is getting dim, at which point Kirk will send Bones to pronounce the bulb dead (although he’ll immediately claim that he’s a doctor, not an electrician). Scotty, after checking around, realizes that they have no more new light bulbs, and complains that he „canna” see in the dark. Kirk will make an emergency stop at the next uncharted planet, Alpha Regula IV, to procure a light bulb from the natives, who, are friendly, but seem to be hiding something. Kirk, Spock, Bones, Yeoman Rand and two red shirt security officers beam down to the planet, where the two security officers are promply killed by the natives, and the rest of the landing party is captured. As something begins to develop between the Captain and Yeoman Rand, Scotty, back in orbit, is attacked by a Klingon destroyer and must warp out of orbit. Although badly outgunned, he cripples the Klingon and races back to the planet in order to rescue Kirk et. al. who have just saved the natives’ from an awful fate and, as a reward, been given all light bulbs they can carry. The new bulb is then inserted and the Enterprise continues on its five year mission.
  • via fortune.