însumarea părților (ii)
sâmbătă, 18 sept. 2010, 18:02
[ ii – Vise și visuri ]
Limba română face, cel puțin din câte îmi mai aduc aminte din liceu, următoarea distincție dintre vise și visuri, ambele forme plurale ale substantivului „vis”:
Visele sunt – mai bine zis, visul este, după cum bine știm, un fenomen neurologic fundamental, manifestat cu precădere în timpul somnului. Acesta se manifestă prin derularea în subconștient a unor imagini, halucinații, memorii, cel mai probabil undeva între cele două. Structural, se crede că visul are rolul de a reorganiza informația în creier, într-un mod similar cu defragmentarea unui hard-disk. (mai mult…)
vulgul face limba
miercuri, 15 sept. 2010, 18:56
Nu știu exact cum se întâmplă, dar uite că se întâmplă astfel încât istoria ne învață ceva foarte interesant: evoluția limbii – fiindcă limbile diverselor popoarelor evoluează în timp și spațiu, la fel ca popoarele însele, la fel ca oamenii ce alcătuiesc popoarele – are loc mai puțin la nivelul literar, contrar unei prime și naive observații, și mai mult la nivelul maselor. Pare normal sau nu, dar așa este, iar dacă vreun deștept cu țșpe doctorate în domeniu s-a apucat să facă un studiu care să demonstreze opusul a ceea ce vrea să arate articolul de față, îmi pare rău, îmi cer scuze anticipat, dar eu nu dau înapoi.
Voi pleca de la câteva ipoteze foarte simple și care (sper eu) au o groază de sens. În primul și în primul rând, asta grăiește intuiția oricărui om care a făcut un pic de statistică și probabilități la viața lui sau a ei, după caz: când o populație devine suficient de numeroasă – moment în care sistemul devine destul de complex încât să permită aplicarea legii numerelor mari – și acea populație manifestă o oarecare coerență la nivelul limbii, tradițiilor și așa mai departe, este evident că standardele (atunci când ele există) tind să reprezinte o simplă formalitate, mai ales când sunt făcute cu piciorul stâng, după zece beri. (mai mult…)
machinarium
duminică, 12 sept. 2010, 17:43
Cei ce citeau spyked bricks in the wall și acum mai mult de trei ani își amintesc probabil cum m-am plâns eu în două rânduri (primul și al doilea) de faptul că tehnologia s-a culcat pe o ureche. În ciuda faptului că privirea mea de ansamblu este o idee mai optimistă acum – nu degeaba, ci fiindcă software-ul și hardware-ul evoluează totuși lent, dar simbiotic, către un mediu utilizabil -, există totuși un domeniu mă face și nu mă face fericit în același timp: jocurile pe calculator.
Nu-i deloc o noutate faptul că producția de jocuri s-a industrializat puternic, mergând fix în aceeași direcție ca și hollywood-ul. La fel ca în cazul cinefililor, iubitorii de jocuri ce pot fi caracterizate drept artă în sensul cuvântului tremură de fericire când apare ceva mai răsărit, care să nu fie prins în clișee vechi de 10-15 ani. Și aici salvarea este una singură, mică dar în același timp însemnată, anume filmul, respectiv jocul independent.
Există totuși două deosebiri între cele două. Prima este aceea că în timp ce filmul independent se bucură de o distribuție de obicei restrânsă, limitată doar la consumatorul informat, jocurile, oricum ar fi ele, sunt promovate mult mai ușor pe internet, într-o junglă unde poți nimeri mai ușor peste ceva bun. Acest argument e unul slab, înșelător, poate chiar fals, dar așa simt eu că merg lucrurile. (mai mult…)
de amorul artei (iv)
vineri, 10 sept. 2010, 15:27
În spiritul postărilor anterioare, voi continua cu ceea ce am ascultat/văzut/citit în ultima vreme (
), cu mențiunea că aceasta este o submulțime a mulțimii chestiilor pe care am vrut să le ascult/văd/citesc (
). Complementul lui în raport cu , pe care îl vom nota cu 
, satisfăcând binecunoscuta relație 
, reprezintă astfel mulțimea chestiilor pe care mi-am dorit să le consum dar nu am reușit, limitat fiind de diverse limitări, care sunt, că-s probabil peste patruzeci și două, care este (răspunsul).
Ce am ascultat; destul de multe, dar mă voi rezuma momentan la două-trei, pentru a nu mă lungi:
- Ark – Burn The Sun, a cărui recenzie vă invit să o citiți chiar aici, pe blog.
- Ceva din discografia formației suedeze Beardfish. La fel ca în cazul The Flower Kings, fiți pe fază, trebuie să apară pe aici ceva legat de asta. (mai mult…)