spyked bricks in the wall

pizza tycoon

Acum 11 ani… nu. Acum o zi mi-am adus aminte ca acum vreo 11 ani s-a intamplat ceva incredibil, a fost lansat un joc pe care eu il jucam acum vreo 8 ani in prostie, chiar daca pe vremea aia nu intelegeam eu mare lucru din el. Dupa cum ziceam, mi-am adus aminte de el ieri, in timp ce stateam la o discutie despre jocuri de strategie, tactica, management, simulatoare si alte chestii asemanatoare. Asa ca gamer-ul din mine m-a trimis pe Abandonia, unde am stat cateva minute la un download de 2MB.

Ok, recunosc, ideea de a incepe o afacere bazata pe pizzerii e un pic invechita pentru anul 2005. Dar in comparatie cu toate jocurile din ziua de azi, jocuri cu ambalaj dar fara continut (asa le vad eu, cel putin), am descoperit ceva de o valoare inestimabila. Nicaieri n-am mai intalnit farmecul asta. incepi cu te miri ce, o suma mica de bani (asta in cazul in care nu alegi vreun arab ca personaj cu care sa joci), inchiriezi un spatiu pe care il mobilezi, cumperi toate cele necesare, angajezi doi oameni acolo si te apuci de treaba. Pana aici toate bune si frumoase, dar cand vezi ca lucrezi in pierdere iti dai seama ca simulatorul asta economic nu e atat de simplu cum pare, nici pe departe. Trebuie sa fii non-stop cu ochii pe preturi, sa nu fie prea sus ca nu mai vin oamenii la tine, nici prea jos sa nu dai faliment, sa iti faci reclama, sa vezi cam ce vrea lumea si cat de populara e o reteta de pizza intr-o anumita zona, ca nu cumva sa te traga in jos daca o tii in meniu. Practic trebuie dusa (cel putin la inceput) o munca intensa pentru a te mentine pe linia de plutire, pentru ca mai tarziu un pic sa incepi incet-incet sa cresti.

Desi nu m-am gandit, si nici nu ma voi gandi vreodata, sa dau la ASE, ideea asta de mic afacerist ma cam atrage, e o metoda destul de placuta si utila de a-mi consuma timpul. Plus ca treaba nu se termina aici, daca vrei sa castigi mai repede (dar mai riscant) te poti aventura „to the dark side”, mafiotii te asteapta sa ii ajuti cu cate ceva, mai o livrare la domiciliu, ori un mic sabotaj, tot tacamul. Toate astea in mult mai putini pixeli decat alte jocuri, pe un fundal sonor de oras aglomerat sau pizzerie umpluta de oameni. si sa nu uit, ce poate fi mai frumos decat sa stai in fata diferitelor ingrediente si sa concepi o reteta nou-nouta (sau una mai veche)?

Au mai aparut intre timp cateva simulatoare de genul asta, cum ar fi Pizza Connection, dar parca nici unul nu se compara cu frumusetea asta de joc. Sta la loc binemeritat langa Transport Tycoon Deluxe, alt joc distribuit de Microprose care mi-a mancat copilaria. Mda, ma duc sa mai verific daca e stocul in regula 🙂 …