spyked bricks in the wall

sanitarium

M-am trezit azi dimineata (pe langa faptul ca am deschis ochii, si dupa ziua de azi incep sa imi pun intrebari daca chiar i-am deschis) cu una bucata de joc vechi da’ bun pe hard-disk, fiindca il am de ceva vreme (mint, de foarte multa vreme) si nu am avut timp sau chef sa il iau la bibilit. Toate bune si frumoase, dar dupa ce a ajuns propriu-zis pe suportul meu magnetic nu l-am lasat pana nu m-am trezit cu sectiunea credits in fata ochilor care nu stiu inca daca sunt deschisi sau nu 😛 . E adevarat, era mai simplu sa dau click pe butonul ala pe care scrie „credits”, dar am preferat sa nu imi stric farmecul de a juca jocul.

Intriga jocului e la inceput in ceata si voi incerca sa o explic (celor care nu o stiu) cat de clar posibil fara spoilere. E vorba de un tip care se trezeste intr-un loc cu oameni de-a dreptul dusi cu pluta (seamana cu spitalul 9, poate un pic prea mult 🙂 ), fara sa isi dea seama cine este sau ce cauta acolo. si de aici incep tot felul de aventuri care de care mai intoarse pe dos, stranii, ba chiar de-a dreptul bizare. si nu exagerez cand spun ca mi s-a parut absolut iesit din tipare tot jocul, de la un capat la altul. Desi e construit pe modelul de adventure point & click clasic, Sanitarium aduce o atmosfera aparte, intalnita foarte rar in jocurile pe PC. in primul rand ca e plin de filme, intinse pe 3 CD-uri mari si late, dialogurile sunt bine realizate, iar fundalul contribuie din plin la a da jucatorului sentimentul ala de „ce naiba caut eu aici?” pe tot parcursul jocului.

… pe langa asta, jocul a fost conceput destul de inteligent, in asa fel incat sa tina jucatorul in fata monitorului, desi unele puzzle-uri nu sunt tocmai usoare. Mie mi-au placut asa de mult incat am inceput sa caut site-uri de anagrame, mi s-a parut ca am nevoie de asa ceva. Nu numai asta, dar am stat cu foaia si creionul in fata mea (un click aici pentru un mic sample, atentie, spoilere!) tot timpul si au fost cateva situatii in care fireste ca nu m-as fi descurcat fara.

Sanitarium e unul din quest-urile alea care nu merita jucate cu un walktrough in fata. Mai mult, m-a facut sa imi pun o groaza de intrebari din care am si reusit sa raspund la cateva dupa ce l-am terminat, dar nu la prea multe fiindca ar fi stricat farmecul jocului. Sta foarte bine langa The Longest Journey, Broken Sword sau Monkey Island, desi e extrem de diferit prin ideile abordate. Ca sa dau un mic indiciu, nu mi s-a parut deloc genul de joc in care personajul principal e cel care ii salveaza pe toti si ia „za treasure”, dar nici prea amuzant nu e (asta pentru cei care credeau ca l-am uitat pe Guybrush), ba uneori e chiar un pic morbid. Atat, puneti mana pe el.

inainte sa ma intreb daca nu cumva Arjen Lucassen s-a inspirat putin din jocul asta, inchei apoteotic, cu doua cuvinte: genial! O_o