spyked bricks in the wall

machinarium

Cei ce citeau spyked bricks in the wall și acum mai mult de trei ani își amintesc probabil cum m-am plâns eu în două rânduri (primul și al doilea) de faptul că tehnologia s-a culcat pe o ureche. În ciuda faptului că privirea mea de ansamblu este o idee mai optimistă acum – nu degeaba, ci fiindcă software-ul și hardware-ul evoluează totuși lent, dar simbiotic, către un mediu utilizabil -, există totuși un domeniu mă face și nu mă face fericit în același timp: jocurile pe calculator.

Nu-i deloc o noutate faptul că producția de jocuri s-a industrializat puternic, mergând fix în aceeași direcție ca și hollywood-ul. La fel ca în cazul cinefililor, iubitorii de jocuri ce pot fi caracterizate drept artă în sensul cuvântului tremură de fericire când apare ceva mai răsărit, care să nu fie prins în clișee vechi de 10-15 ani. Și aici salvarea este una singură, mică dar în același timp însemnată, anume filmul, respectiv jocul independent.

Există totuși două deosebiri între cele două. Prima este aceea că în timp ce filmul independent se bucură de o distribuție de obicei restrânsă, limitată doar la consumatorul informat, jocurile, oricum ar fi ele, sunt promovate mult mai ușor pe internet, într-o junglă unde poți nimeri mai ușor peste ceva bun. Acest argument e unul slab, înșelător, poate chiar fals, dar așa simt eu că merg lucrurile. (mai mult…)