brick quote #a

sâmbătă, 10 apr. 2010, 13:11

A Tale of Two Cities LITE™
  • by Charles Dickens
A man in love with a girl who loves another man who looks just like him has his head chopped off in France because of a mean lady who knits.
Crime and Punishment LITE™
  • by Fyodor Dostoevski
A man sends a nasty letter to a pawnbroker, but later feels guilty and apologizes.
The Odyssey LITE™
  • by Homer
After working late, a valiant warrior gets lost on his way home.

via fortune; more on this subject.

human individual to the rescue [§]

sâmbătă, 8 aug. 2009, 10:41

Da, m-am întors. După o perioadă în care am decis să fac o pauză, pentru a-mi pune în ordine gândurile și a medita asupra adevărului suprem blah blah yadda etc.; de fapt, sincer să fiu, am cam lăsat de izbeliște ăst jurnal, preocupat fiind cu treburile mele. Să nu mai pomenesc de faptul că site-ul a fost ba sus, ba jos, ba în pom, ba sub pământ, din motive de ISP și de post-primată între scaun și tastatură. Mă trezesc odată la câteva luni și îmi pun întrebarea următoare: oare ce am mai făcut eu în tot timpul ăsta? Că doar oameni suntem, și nu doar un calculator, iar acum îmi permit să fac abstracțiune de toată grămada de chestii geeky sau mai știu eu cum, și să fiu om. Așadar, ce avem noi aici? (mai mult…)

masturbare mentală rilăuded.

joi, 19 feb. 2009, 11:28

… doar că de data asta am folosit unelte acceptate în lumea largă ca fiind „entertainment”, și nu matematici. Lista-i lungă, așa că voi începe cât mai repede, să nu-mi uit ideea:

  • Citit wigu, un comic despre aventurile unui copil care se bagă în tot felul de năzbâtii;
  • Citit Gunnerkrigg Court, un al doilea comic, de data asta despre o copilă care se bagă în tot felul de năzbâtii, asemănătoare cu ale copilului de mai sus, dar nu chiar la fel;
  • Citit o a treia bandă desenată, Scary Go Round, despre o gagică ucisă și readusă la viață sub forma unui zombie, dar care reușește până la urmă să învie și să se bage în cele mai ciudate belele de pe lumea asta (zău, pe ce lume trăiesc);
  • Ascultat cele două albume ale grupului OSI. Frumos, interesant, trebuie să mai ascult de câteva ori, altfel nu mă simt bine;
  • Ascultat oleacă de Joe Pass. Nu comentez, las doar muzica să vorbească;
  • Nu am ascultat încă, dar urmează să ascult ceva Genesis, că au un album care e top rated pe progarchives și, spre rușinea mea, nu am auzit mare lucru de la ei în existența-mi de până acum;
  • Nu am citit încă, dar urmează să citesc Brave New World, fiindcă… nu știu de ce, dar mi-a fost recomandată mai demult, iar acum am chef de distopii.

Firește că nu pun la socoteală alcoolul, LSD-ul, femeile și alte chestii cu care mă ocup eu în timpul liber; astea sunt de la sine înțelese… right.

brick quote #6

miercuri, 31 dec. 2008, 00:11

Well, anyway, I was reading this James Bond book, and right away I realized that like most books, it had too many words.  The plot was the same one that all James Bond books have: An evil person tries to blow up the world, but James Bond kills him and his henchmen and makes love to several attractive women.  There, that’s it: 24 words.  But the guy who wrote the book took *thousands* of words to say it. Or consider „The Brothers Karamazov”, by the famous Russian alcoholic Fyodor Dostoyevsky.  It’s about these two brothers who kill their father. Or maybe only one of them kills the father.  It’s impossible to tell because what they mostly do is talk for nearly a thousand pages.  If all Russians talk as much as the Karamazovs did, I don’t see how they found time to become a major world power. I’m told that Dostoyevsky wrote „The Brothers Karamazov” to raise the question of whether there is a God.  So why didn’t he just come right out and say: „Is there a God? It sure beats the heck out of me.” Other famous works could easily have been summarized in a few words:
  • „Moby Dick” — Don’t mess around with large whales because they symbolize nature and will kill you.
  • „A Tale of Two Cities” — French people are crazy.

Dave Barry, via fortune.

on the cruelty of really teaching computing science

marți, 2 dec. 2008, 21:04

Plimbându-mă cu browser-ul pe Slashdot, am aflat că astăzi se împlinesc fix douăzeci de ani de la publicarea de către Edsger Dijkstra a unui text interesant (în mod ciudat, scris de mână), numit „On the cruelty of really teaching computing science”.

În cele treizeci de pagini se tratează atât problema – perfect valabilă şi în ziua de astăzi, despre care îmi tot zic de ceva timp încoace că am să vorbesc – felului şi măsurii în care societatea primeşte lucrurile (ideile, paradigmele etc.) noi, cât şi manifestarea acestei probleme în domeniul computer science. Nu întâmplător am spus că problema este valabilă şi în ziua de astăzi, asta apropo de criza economică şi schimbările la care societatea e nevoită să se adapteze.

Deşi s-ar putea argumenta mult timp pro sau contra pe subiectele respective, îmi place mult că anumite aspecte ceva mai sensibile (cum ar fi mediul educaţional luat în raport cu cel de afaceri/industrial) sunt tratate la modul tăios. All in all, a good read for anyone who’s got anything to do with this.

« Articole mai vechi
Articole mai noi »