ce-i pe 1 octombrie?

miercuri, 1 oct. 2008, 21:29

  • Pe 1 octombrie mi-am pierdut vreo două ore ascultând discursurile (cu tentă mai mult sau mai puţin politicianistă) a unor oameni legaţi – sau nu, după caz – de ceea ce se întâmplă în Politehnică. Sfaturi de viaţă, „words of wisdom” et caetera, care în cele din urmă nu fac nici o diferenţă pentru subsemnatul. Totul s-a terminat cu o bere. Back to work now.
  • Pe 1 octombrie mi-am cumpărat două cărţi, „Do Androids Dream of Electric Sheep?” a lui Phillip K. Dick şi „The World As I See It”, cea din urmă fiind scrisă de Albert Einstein. Rămâne să le şi citesc.
  • Tot atunci am luat şi pulsul oraşului. Lucrurile încep să mişte în centrul istoric, ceea ce nu e deloc rău. Rămâne să fie curăţate complet maşinile de pe Lipscani şi să se ia măsuri împotriva existenţei traficului auto în zona aia. În rest, agitaţie cât cuprinde, fast food-uri pline pe la Romană, lume înghesuindu-se pentru nişte orare, maşini, zgomot, praf.
  • Aproximativ trei săptămâni până la Intrepid Ibex. Aştept cu mult interes, ca un user de Ubuntu ce mă aflu.

random xx.09.08 facts (i)

vineri, 12 sept. 2008, 16:17

  • Ultima dată când am trecut pe Bd. Timişoara/Bd. Vasile Milea, încă mai erau montate câte două rânduri de semafoare, din care nici unul nu funcţiona cum trebuie.
  • La recomandarea DBK-ului, văzut (în loc să învăţ pentru examen) Ergo Proxy, un serial care pune sub lupă concepte ce frământă umanitatea de când lumea, legat de conştiinţă, existenţă, societate, creaţie şi aşa mai departe, folosind pe de o parte clişee binevenite şi idei foarte originale pe de altă parte. Lămuriţi-vă singurei în rest.
  • Dus la capăt Septerra Core. De câţiva ani nu reuşesc să joc complet titluri cum e ăsta. Normal, fiindcă jocul se dovedeşte a fi plin de labirinturi lungi şi plictisitoare, lupte care se tot repetă, toate astea în ciuda unei poveşti superbe. A meritat să rabd, dar aproape sigur nu-l voi rejuca.
  • Foarte curând mă voi apuca de Spore-ul lui Will Wright. Cică e destul de addictive, so see you soon.

mon petit paris

miercuri, 23 iul. 2008, 00:33

Bucureşti, oraş în care coexistă ploaie şi căldură, la fel cum mizeria şi prostul gust se întrepătrund cu o fărâmă de cultură.

a weekend in hell

duminică, 6 iul. 2008, 11:52

În ciuda titlului cu aer de roman senzaţional/bestseller/hollywood, zilele astea au fost ale naibii de fierbinţi (can’t touch this!), iar Bucureştiul… ei, mai Bucureşti de felul lui. E un adevărat sport extrem să umbli printr-un asemenea oraş pe o asemenea vreme, mai ales că se poate întâmpla să te duci la un magazin în centru, să întrebi de apă şi să ţi se răspundă senin: „n-avem!”. Trecând peste asta, am dat ultimul examen pe o căldură infernală, şi cu toate astea se citeau zâmbete mari pe feţele oamenilor care îşi sărbătoreau ultima zi de sesiune.

Şi ca o pură întâmplare, am picat prin Big Mamou vineri. Evident, a fost cam gol, clientela fiind plecată în concedii; sau o fi fost faptul că i-am auzit pentru prima dată pe cei care au cântat. Este vorba de formaţia H2O (aka Apă), avându-l pe the one and only Alex Tomaselli la chitară. Asta înseamnă că în ciuda sonorizării slabe am avut parte de un show superb. S-au cântat cam de toate, de la Creedence şi Smokie la Louis Armstrong şi cântece populare napolitane/italiene/cubaneze, până la blues bun. Instrumentiştii sunt toţi profesionişti, iar mr. Tomaselli i-a alergat serios. Ce ştiu cel mai bine e că mă dureau palmele cam tare când am plecat spre casă (şi nu am luat la palme decât propriile-mi mâini). Oh, and the beer (and I guess the Jack) was good.

Confucius says: Early worm catches bird.

Dream Theater – Bucharest, Romania, 7/4/02 (2007)

sâmbătă, 3 mai 2008, 18:58

Ok, da. Dream Theater au venit în România în 2002. As a matter of fact, în 2005 auzeam mulţi oameni comparând concertul ăsta cu prestaţia celor de la Megadeth (într-un mod foarte ciudat, ăsta din urmă era considerat net superior din multe puncte de vedere; oricum, comparaţia în sine mi se pare exagerată). Cert e că am rămas un pic şocat când am aflat că s-a dorit lansarea unui DVD oficial. Asta înseamnă că trebuie să nu fi fost probleme tehnice majore, cum ar fi căderea sunetului sau alte chestii frecvente pe la noi (la Megadeth s-a întâmplat). N-au fost.

Cu toate astea, prima impresie a fost una proastă: calitate tehnică slabă. The Great Debate e şi pe Score, unde sigla TVR-ului apare cenzurată, semn clar că echipamentul video (şi probabil şi o foarte mică parte din cel audio – mixere and the like) a fost al Televiziunii Române. Trecând totuşi peste astea, setlist-ul e în mare compus din melodii de pe Scenes From a Memory şi Six Degrees of Inner Turbulence (album care la vremea respectivă era fresh), iar title track-ul de pe cel din urmă e cântat în întregime. De pe Falling Into Infinity au băgat melodia mea preferată, Lines In The Sand, iar de pe When Dream and Day Unite The Killing Hand, care, cu toată părerea de rău, nu se compară cu versiunea originală din punct de vedere al vocii.

Ar fi fost interesant să aud Metropolis Part 1 şi mai mult de două melodii de pe Awake. În schimb, solo-urile lui Petrucci şi ale lui Rudess sunt (ca de obicei) executate flawless… de fapt, părţile instrumentale de pe mai toate melodiile. Aş fi vrut să pot spune la fel despre vocea lui LaBrie, însă nenea James a dat des semne de oboseală, ba chiar a avut o criză de ceva (?) pe parcursul concertului. M-a dat un pic pe spate bucata scurtă a lui JP de pe Gates of Delirium (mai exact Soon) din timpul medley-ului cântat de el; ar fi fost fain ca publicul de la Arene să reacţioneze, dar mă îndoiesc că prea mulţi din cei de acolo erau fani Yes. Totuşi, cei cinci chitarist care cântă rapid ™ au urlat în repetate rânduri că le-a plăcut la noi şi că vor să mai vină. Eu aştept.