dragă domnule primar,
joi, 8 nov. 2007, 21:02
Bineînţeles, a venit vremea să mă plâng (din nou) de oraşul ăsta. Era nevoie, nu? Păi… ieri mi-am găsit material pentru blogging, fără voia mea, umblat complet în virtutea hazardului. Veneam spre casă după şase ore de mate, înfometat şi obosit, când la cincizeci de metri de casă dau de prietenii mei patrupezi necuvântători. Unul din ei, o javră bătrână cu blană neagră (băiat tag-uit de către hingheri) latră de două ori, după care, în următoarele cinci secunde mă trezesc cu vreo cinci animale fugind în direcţia mea, numa-numa or muşca din bunătate de junk food, eventual poate şi nişte cărniţă fragedă de spaic. Normal, eu am fost mai rapid ca ei; iar la mine în faţa blocului nu se avântă nici un câine, că îi ia mama dracului. (mai mult…)