brick quote #9
sâmbătă, 21 nov. 2009, 15:29
Se întâmplă uneori să ai niște vise ciudate, absurde, cu totul bizare. Deșteptându-te, ți le reamintești cu o claritate surprinzătoare și rămâi uimit ca în fața unui fenomen cu totul neexplicabil. […] Dar cum se explică totuși că în tot timpul acesta rațiunea dumitale a putut să se împace cu o mulțime de aberații și situații absurde, absolut evidente, de care ți-era plin visul? […] Pentru ca apoi, trezindu-te din somn și revenind complet la realitate să ai senzația, aproape de fiecare dată, uneori chiar ca o impresie de neuitat, că te desprinzi, odată cu somnul întrerupt, de o enigmă rămasă nedezlegată pentru dumneata? Absurditățile din vis te fac să zâmbești; în același timp însă, simți în subconștient că împletirea aceasta de absurdități ascunde o idee, da – o idee reală, ceva ce face parte din viața dumitale; ca și cum visul ți-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult așteptat; impresia pe care o încerci este puternică, fie că-i plăcută ori chinuitoare, dar ce anume ți s-a sugerat și care e tâlcul ei adevărat – nu mai ești în stare nici să înțelegi și nici măcar să-ți reamintești.
Citat extras din romanul Idiotul al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, ediție publicată în 2009 de către Adevărul Holding. Traducerea îi aparține lui Nicolae D. Gane.
Dreams reveal contradictions inside the tainted psyche. Obsessive song of the last few months: Meshuggah – Sum
meshuggah – catch thirty-three (2005)
sâmbătă, 28 feb. 2009, 16:55
Format din Jens Kidman, Fredrik Thordendal, Mårten Hagström și Tomas Haake la vremea înregistrării acestui album (între timp li s-a alăturat Dick Lövgren, creditat la bass abia pe obZen), grupul suedez Meshuggah [wikipedia.com] a reușit să îmi capteze atenția acum cam un an. În general nu sunt un fan al stilurilor muzicale compuse din grohăieli, urlete și alte asemenea, dar de-a lungul timpului am întâlnit unele proiecte interesante, ăsta fiind unul din ele.
Catch 33 e una din lucrările experimentale ale formației, mergând pe valul impus începând cu albumul Nothing. Un prim aspect ar fi faptul că tot albumul este de fapt o mare melodie, spartă în treisprezece bucăți strâns legate între ele (ceea ce aduce aminte de Sol Niger Within al lui Fredrik Thordendal). Tema conceptuală se referă la diverse paradoxuri, evidențiate printr-o versificație care nu se vrea a fi „frumoasă” în vreun fel. Al doilea aspect important ar fi faptul că Tomas Haake a făcut o pauză de la bătut, aici utilizându-se exclusiv tobe programate (folosind Drumkit from Hell [toontrack.com]). Restul sunetului e dat de faimoasele 8-string-uri Ibanez folosite de către ceilalți trei membri (tind să cred că și sunetele de bass sunt scoase din instrumentele astea). Din acest motiv, lead-urile jazz-like ale lui Thordendal de pe albumele mai vechi Meshuggah nu sunt prezente aici decât în mică măsură.
Trecând peste toate detaliile tehnice, ceea ce m-a impresionat la Catch 33, dar nu numai, este dinamica, urmată de complexitatea melodiei. Această abordare matematică cere un anumit insight din partea ascultătorului, o înțelegere peste nivelul „zgomot”. În plus, folosirea ritmului și a groove-urilor specifice, împreună cu frazele instrumentale, generează o atmosferă care se aseamănă mai mult cu cea a jazz/fusion-ului. Nebunii sunt foarte buni pe meseria lor, știu ce fac acolo și chiar aș spune că inovează în domeniu, deși nu prea sunt băgați în seamă. În concluzie, eu recomand din plin ascultarea acestui album (a discografiei în ansamblul ei, de ce nu), fiindcă așa ceva nu se prea aude pe la alte formații.