sâmbătă, 7 iul. 2012, 17:14
Dat fiind faptul că analiza felului în care e privită știința de politicieni efectuată de subsemnatul a dat-o într-un început de deconstrucție a metodelor pseudoștiințifice practicate la nivel înalt – adicătelea acolo unde știința și politica încep să se confunde -, zic că n-ar strica să explicăm pe înțelesul tuturor cum funcționează știința, adică cunoașterea. Adică de fapt doar știința, deoarece cognitivismul e o treabă mult prea exotică.
Știința funcționează într-un mod fundamental simplu, fiind în legătură directă cu percepția, indiferent de nivelul la care se petrece aceasta din urmă. Procesul științific este deci o manifestare a nevoii de învățare, care la rândul ei vine din alte nevoi, fie ele umane sau pur instinctuale. Astfel atunci când agățați o persoană de sex opus (sau de același sex, în funcție de preferințe) cu scopul vădit de a socializa și cel (eventual sub)conștient de a face sex, dumneavoastră luați parte într-un sens foarte „loose” la un act științific – ceea ce nu elimină deloc posibilitatea ca actul să fie unul propriu-zis științific, putând de exemplu să presupună observarea comportamentul oamenilor în situații de împerechere sau mai știu eu ce. (mai mult…)
Ars Technica au publicat recent un articol intitulat „Compared to other groups, conservatives have least confidence in science”. Autorul abordează astfel o cvasi-problemă ridicată de un sondaj – adicătelea de un studiu – care își propune să determine încrederea populației, în particular a politicienilor (din Statele Unite, bănuiesc), în știință.
Există două probleme cu această abordare. Prima problemă e legată de faptul că studiul își propune să coreleze orientarea politică cu încrederea în știință, presupunând că există o măsură concretă a acesteia din urmă. Sigur, rezultatele arată că conservatorii au mai puțină încredere în știință, fapt care nu-i deloc surprinzător. Pe de o parte Partidul Republican – care din câte înțeleg aderă la un soi de ideologie conservatoare – e format în mare parte din indivizi care consideră că Universul a fost creat de un moș bărbos din ceruri. Pe de altă parte e treaba conservatorilor să fie preocupați de „valorile tradiționale”, n-are de ce să-i intereseze pe ei știința și alte tâmpenii.
Concluzionând pe marginea primei probleme a abordării ușor confuze a studiului, nu îmi dau seama ce interes politic ar avea partidele conservatoare să susțină știința. În cazul găinilor sferice aflate în vid e clar că conservatorismul se opune progresului științific (sau din alte domenii) și susține traiul așa cum era el pe vremea străbunilor noștri. Iar dacă în cazul real se întâmplă să mai fie și conservatori care susțin idei științifice, atunci toate bune și frumoase. (mai mult…)
sâmbătă, 27 nov. 2010, 13:40
Citeam mai adineauri, dându-mă ca internautul pe Interneți, un articol de pe blog-ul Mirunei. Articol care pleacă de la ideea că premisa certurilor recente – așa, ca la ușa cortului, dar mai-mai să izbucnească într-o păruială serioasă – între cele două Corei e una în primul rând economică, cum era de așteptat; însă răzbelul nu pare a fi cauzat de foamea de resurse în sensul clasic al cuvântului, ci dimpotrivă, de interesul preluării unei piețe de desfacere cât mai largi.
Ipoteza se poate dovedi a fi perfect validă, de ce nu. Ceea ce m-a gâdilat la intelect este însă al doilea paragraf, care pune în lumină niscaiva date statistice, pe baza cărora se și trag câteva concluzii. Și uite așa, mergând pe același common sense, am putea da în aceeași patimă de care suferă diverși activiști: uite, multe populații se constituie din indivizi săraci lipiți pământului, iar din ăștia o bună parte fac foamea, iar a face foamea este, cum s-ar spune, un tratament de-a dreptul inuman. N-are rost să judecăm raționamentul ăsta, în ideea că situația de facto depinde fără nici un dubiu de context, iar contextul include și fapte în genul celui conform căruia românul vorbește mult și face (iar prin „face” înțelegem „muncește”) puțin. Dar după cum ziceam, să nu dăm cu parul. (mai mult…)
sâmbătă, 2 oct. 2010, 19:45
[ including random xx.09.10 facts ]
Deer dairy (dacă exiști cumva),
Știu că întâiul lui octombrie a fost ieri și nu astăzi, și a mai fost și anul trecut și acum doi ani și tot așa. Și va mai fi, chit că nu știm dacă i se va mai spune tot 1 octombrie la anul sau peste doi sau mai încolo. Și în ciuda faptului că prima zi a lui octombrie e un semn al începutului de an universitar (cel puțin aici, în falni caca pitală), ea rămâne totuși una cum au mai fost și asemănătoare cu altele ce vor urma – despre asta puteți citi mai multe pe blog-ul Alexandrei.
Nu s-au întâmplat multe de luna trecută și până acum, dar nu strică să trecem în revistă puținele evenimente incerte, apoi certe și în prezent la fel de incerte ca înainte să se fi petrecut: (mai mult…)
statutul științei în societate
Ars Technica au publicat recent un articol intitulat „Compared to other groups, conservatives have least confidence in science”. Autorul abordează astfel o cvasi-problemă ridicată de un sondaj – adicătelea de un studiu – care își propune să determine încrederea populației, în particular a politicienilor (din Statele Unite, bănuiesc), în știință.
Există două probleme cu această abordare. Prima problemă e legată de faptul că studiul își propune să coreleze orientarea politică cu încrederea în știință, presupunând că există o măsură concretă a acesteia din urmă. Sigur, rezultatele arată că conservatorii au mai puțină încredere în știință, fapt care nu-i deloc surprinzător. Pe de o parte Partidul Republican – care din câte înțeleg aderă la un soi de ideologie conservatoare – e format în mare parte din indivizi care consideră că Universul a fost creat de un moș bărbos din ceruri. Pe de altă parte e treaba conservatorilor să fie preocupați de „valorile tradiționale”, n-are de ce să-i intereseze pe ei știința și alte tâmpenii.
Concluzionând pe marginea primei probleme a abordării ușor confuze a studiului, nu îmi dau seama ce interes politic ar avea partidele conservatoare să susțină știința. În cazul găinilor sferice aflate în vid e clar că conservatorismul se opune progresului științific (sau din alte domenii) și susține traiul așa cum era el pe vremea străbunilor noștri. Iar dacă în cazul real se întâmplă să mai fie și conservatori care susțin idei științifice, atunci toate bune și frumoase. (mai mult…)