random xx.03.11 facts
marți, 29 mart. 2011, 15:19
Fiindcă luna asta a avut loc un eveniment (de-a dreptul aleator, cum ziceam) despre care o să se mai vorbească ceva timp de acum încolo și fiindcă toți inteligenții se apucă să își dea cu părerea pe subiect fie că sunt în temă sau nu, iată că spaicul s-a hotărât să aloce un articol întreg (sau aproape) cutremurului din Japonia, articol care se va alătura celor țșpe mii câte mai există pe Internet.
Nu întâmplător scriu cu întârziere despre asta. Sunt de părere că un eveniment analizat la rece are șanse mult mai mari să fie înțeles în profunzimea lui decât un „breaking news” care în fapt nu reușește să dea mari detalii. Sigur, asta nu a împiedicat presa și opinia publică și din România și din străinătate să vorbească despre „cutremurul apocaliptic”, „dezastrul de la Fukushima”, „acest al doilea Cernobîl” sau „na, bată-i-ar să-i bată, că i-a bătut Dumnezeu pe păgânii ăștia de Japonezi după ce ne-au făcut la Pearl Harbor”.
Cumva amuzant, dar într-un fel care ar trebui să ne dea de gândit, e faptul că din toate națiile care au luat parte la eveniment pe 11 Martie, cel mai bine au primit șocul tocmai japonezii. De mirare? Nu. În plin haos, populația afectată de cutremur a stat calmă, poate cu excepția celor care lucrau la reactoarele de la Fukushima. Bun, e clar că dezastrul ăsta (la cutremur mă refer) o să rămână pentru ei în istorie, dar japonezul practic (așa ciudat cum îl vedem noi cu ochii de vestici) și-a revenit repede și s-a gândit aproape imediat la ce urmează să facă după și cum o să își repare infrastructura făcută praf. După care a trecut la treabă. (mai mult…)
those who drink green piss.
miercuri, 23 sept. 2009, 22:35
Din ciclul „dacă prostia ar durea, ne-am văita cu toții”, vă prezint cu un ochi plângând de rușine și altul dându-și palme (chit că nu-i posibil) o nouă, tristă și neplăcută aberație. Fără să lungesc prea tare lucrurile, vă povestesc cum acum câteva zile, plimbându-mă printr-un liceu din București, am văzut un afiș; unul care lasă persoana fizică șocată, în felul ăla în care un regular joe poate fi șocat în anumite momente de prostia crasă pe care o vede în fața ochilor. Pentru ca lucrurile să fie cu adevărat interesante însă, acea prostie se amestecă, așa, într-un fel anume, cu politica, aspecte care ne doare profund și ne întristează nemărginit.
Dar iar am luat-o pe ulei. Pe scurt, Greenpeace-ul românesc a lansat un fel de campanie care se îndreaptă, din motive pe care nu le înțeleg, împotriva energiei nucleare, deci împotriva punerii în funcțiune a reactoarelor de la Cernavodă. Mărturisesc faptul că nu am citit prea atent argumentele lor, dar dacă cumva, printr-un joc al soartei, cei de la Greenpeace ajung aici, sper să le ia la cunoștință pe ale mele (lăsând la o parte argumentele de natură strict economică): (mai mult…)