random xx.{10,11}.10 facts

luni, 22 nov. 2010, 18:23

Pe scurt, fiindcă așa ne stă bine; de la capăt, cu gloanțe bulinuțe:

  • Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Am avut pentru a nu știu câta oară revelația asta acum câteva luni, în timp ce consumam arhivele blog-ului propriu. E limpede ca cerul de început de noiembrie că degeaba m-aș chinui să fac din chestia asta mai mult decât un jurnal. El tot jurnal rămâne, sau devine chiar mai prost de atât dacă mă chinui prea tare. Așa că în august, la fel ca în septembrie, am pus pe foaie câteva idei extrem de banale – oricum, mai interesante decât majoritatea subiectelor de ziar din România, măcar atât. În orice caz, în octombrie n-am mai apucat, așa că va trebui să recuperez; sau nu.
  • Blog-ul, acest banal jurnal online, există pentru a servi trimiterii ideii în concret. Marele neajuns al ideii – idee în forma ei pură, formă inexistentă de fapt în realitatea cea reală – este că acela că dânsa este volatilă, de-a dreptul instabilă chiar. O fracțiune de secundă e de ajuns ca o piatră sau un pește să tulbure apele gândirii și să o trimită pe doamna noastră fix în neantul din care a apărut. Astfel că foaia e un suport bun pentru idee, chiar dacă exprimarea și/sau timpul pot altera sensul celei din urmă – și vor face acest lucru fără milă. Cert e că e greu de conceput o idee bine închegată în lipsa foii, iar lipsa unui exercițiu de formulare a ideilor duce în cele din urmă la o exprimare din topor, fadă, gri, stearpă… cam cum mă simt și eu când revin pe-aici după o perioadă mai lungă de timp. (mai mult…)

însumarea părților (iii)

vineri, 22 oct. 2010, 18:37

[ iii – Despre sine ]

Sinele este opusul a tot ceea ce înseamnă lumea: o lume în sine.

Lumea interioară, aspectul introspectiv al ființei, este – în virtutea dualismelor care alcătuiesc existența; e interesant de menționat faptul că paradigma universului mulțime-complement poate fi doar o ajustare a percepției la lumea exterioară sau vice-versa – de fapt una din fațetele problemei.

Cealaltă, pe care o voi aborda doar pe scurt, e o implicație a existenței organismului drept suport fizic pentru intelect. Propriocepția este o manifestare pur fizică, neurologică, a lumii interioare: omul-animal se simte pe sine, iar dispariția unei părți din eul fizic are drept consecință încercarea, făcută de către psihic, de a contrabalansa lipsurile [i] [ii]. (mai mult…)