midori
sâmbătă, 5 sept. 2009, 18:03
Conform ultimelor statistici (a se citi articolul lui AlexJ pe această temă pentru date exacte), browserele pe care utilizatorul de rând de web le bagă cel mai des în seamă sunt Internet Explorer, Firefox și Chrome, urmate de Safari și Opera.
Dacă în privința primului nu mă prea pot exprima, în mare parte fiindcă am încetat complet să îl folosesc cu ceva timp în urmă (deși recunosc, m-am jucat cu IE8 un pic și nu mi-a lăsat o impresie tocmai proastă), pe al doilea îl folosesc în treburile mele zilnice și sentimentul pe care mi-l lasă e unul de foarte mare nemulțumire. Înafară de faptul că are elemente de funcționalitate incomplete (faptul că te lasă să cauți în history folosind bara de adresă, dar că după două luni aceeași bară se mișcă groaznic din cauza bazei de date mare poate fi considerat astfel), oricine poate vedea că Mozilla Firefox mustește de instabilitate și memory leak-uri. Motorul său de javascript nou-nouț e un mare pas înainte, dar nu de ajuns. Același lucru îl pot spune și despre Chrome, care din punctul meu de vedere are mari bube la capitolul interfață, în sensul în care multe elemente considerate de către producători drept feature-uri devin uneori iritante. (mai mult…)
cum am ajuns aici
sâmbătă, 11 apr. 2009, 09:34
Pe la vreo nouă ani, nu aveam în casă decât un HC (chestie fabricată la noi, care își stochează datele pe bandă magnetică și are un shell ce constă într-un commandline de qbasic). Ai mei, de fapt taică-meu s-a hotărât să facă o investiție în ceva nou prin casă (nu știu dacă mai existau C.A.R.-urile) și a trebuit să votăm între o mașină de spălat, o combină (muzicală, nu combină frigorifică sau din alea de pe câmp) și un calculator. Firește că s-a votat majoritar calculatorul. Mașinăria în speță avea pe ea un CPU Cyrix 6×86, nici prea-prea nici foarte foarte, dar m-a prins foarte tare… și uite așa am ajuns eu aici.
Prin clasa a 8-a, m-am trezit la un moment dat plin de bube pe față. Adică așa m-am trezit eu într-o dimineață. Dar n-am băgat în seamă și m-am dus liniștit la școală. Când a văzut cum arăt, profa de franceză m-a trimis la cabinet, unde asistenta mi-a dat scutire, după care m-am dus la directoare să o ștampileze. Apoi m-am cărat la medicul de familie și înapoi acasă, fiindcă aveam o săptămână de stat cu o boală a copilăriei apărută tardiv. Pe vremea aia aveam în casă și un Pentium la 133MHz destul de vechi, nu știu exact de unde rămăsese că nu îl mai folosea nimeni. Întâmplător mai aveam, nu știu de unde, niște discuri cu o chestie, Red Hat 7.2 îi zicea. Și cum pe calculatorul ăl mai important aveam interdicție să fac praf redimensionez partiții, am instalat Red Hat 7.2 pe ăsta micul. Se mișca greu, făcea swapping în draci, nu aveam habar ce-i aia Gnome sau KDE, dar era micul meu sistem de operare și asta m-a făcut să mă simt al naibii de bine… și uite așa am ajuns eu aici.
*nix curiosity #1
vineri, 9 ian. 2009, 11:32
M-am decis să fac o serie de post-uri care să conţină comenzi/script-uri din lumea *nix utile, poate de bază, dar mai puţin folosite sau mai ciudate. De exemplu, azi am dat peste o comandă destul de naturală, dar de obicei neglijată,
$ cd ~gigi
care va schimba directorul curent în directorul home al user-ului gigi.
broadcom wireless et intrepid
joi, 6 nov. 2008, 22:47
Vorbeam ceva mai devreme de mici probleme legate de adaptorul wireless (un Broadcom 43xx, pe Dell Inspiron 1501). Din moment ce nu am putut rula deloc ndiswrapper de această dată, am decis să mai dau o şansă driver-ului nativ, care vede access point-urile şi se conectează fără probleme în această versiune (spre deosebire de 7.10). În schimb, mi s-a întâmplat de câteva ori să am rate de transfer foarte proaste.
Problema e legată cel mai probabil de un bug. Rulând iwconfig, am observat că îmi afişa o lăţime de bandă de 1Mb/s, adică foarte puţin. Se rezolvă uşor, rulând într-un terminal:
sudo iwconfig nume_wireless rate 54M
Unde „nume_wireless” este denumirea device-ului pe linux, iar parametrul „rate 54M” forţează folosirea unei benzi de 54Mb/s. Metoda în sine nu mi se pare foarte ortodoxă. Având în vedere că de cele mai multe ori wireless-ul se conectează la viteze acceptabile, nu recomand folosirea comenzii decât în caz de forţă majoră.
chasing the ibex
sâmbătă, 1 nov. 2008, 16:16
În urmă cu două zile s-a lansat Ubuntu 8.10 și, pentru a face lucrurile mai interesante, am decis să îl încerc direct pe un „production machine”, adică pe laptop-ul meu. N-am de gând să lungesc povestea, deci voi enumera pe scurt câteva aspecte care m-au interesat mai mult:
The good:
- După cum era de așteptat, instalare rapidă, timp de boot redus semnificativ.
- Driver-ul ATI open are un suport mult mai bun pentru OpenGL/AIXGL. Nu a ajuns la maturitate (în momentul de față folosesc fglrx), dar e un mare progres.
- Suspend-ul funcționează (în sfârșit) fără nici o problemă. Nu am testat hibernate încă.
- Gnome-ul are câteva schimbări plăcute la capitolul interfață. Nu se mai lansează din senin programe când conectez un device USB, ci sunt întrebat dacă vreau să rulez ceva anume. (mai mult…)