(x)ubuntu 11.04 (ii)

sâmbătă, 28 mai 2011, 18:52

[…]

Mai departe, în ciuda scepticismului de mai înainte, am purces la a instala Ubuntu, tot pe mașina „de producție”. În plus, am luat decizia de a încerca mult controversatul Unity, în ideea că oricum pot să revin la desktop-ul clasic dacă nu mă coafează cel nou. Și am renunțat pe drum la orice idee preconcepută legată de trăznăile lui Mark Shuttleworth.

Prima impresie a fost una destul de bună. Prima chestie care m-a atras la Unity a fost faptul că e mai keyboard-friendly decât majoritatea mediilor pe care le-am folosit până acum: tasta Meta (butonul de Windows) poate fi combinată cu una din tastele numerice pentru accesul la programele din meniul din stânga. Aceeași tastă, chioară, duce la deschiderea unui meniu care momentan e foarte din topor, dar își face treaba în ceea ce privește căutarea de fișiere și aplicații, poate mai bine decât mi-aș dori.

Un aspect dubios împrumutat din MacOS, urmaș al schimbării poziției butoanelor din bara ferestrei, este mutarea meniului principal al aplicațiilor în partea de sus a ecranului. Treaba nu mi se pare deosebit de inspirată dar nici peste măsură de proastă și până la urmă depinde de gusturile fiecăruia. Așa-zisul systray a fost modificat, dar este mai configurabil decât pare la prima vedere, cu ajutorul unor programe adiționale. În particular, indicatorul pentru mesaje mi s-a părut încărcat de programe pe care nu am de gând să le folosesc prea curând (Empathy, Evolution, Ubuntu One), astfel că am eliminat fișierele asociate din directorul /usr/share/indicators/messages/applications/. (mai mult…)

gnome shell, unity și alte animale

marți, 8 feb. 2011, 21:46

[ … sau de ce „desktop/laptop/netbook linux” s-ar putea să fie doar un mit ]

Mi se întâmplă deseori să doresc să transfer un fișier de la vreun conlocuitor al Interneților către mine, sau invers, să trimit cuiva un fișier. Se întâmplă aproape la fel de des ca circumstanțele transferului să fie un protocol oarecare de instant messaging, iar conlocuitorul meu să folosească Windows. Având în vedere că subsemnatul folosește Pidgin, care apropo, se descurcă excelent la partea de mesagerie, în 99% din cazuri acel transfer va eșua, din cauze de (lipsă de) interoperabilitate; asta așa, ca o introducere.

Nu știu cât de mult realizăm noi, utilizatorii, și ei, dezvoltatorii de software bazat pe GNU/Linux, dar Linux este copilul lepros, oaia neagră, rățușca cea urâtă a pieței sistemelor de operare desktop. Nu din rațiuni stupide cum ar fi numele – deși e clar că mulți vor scuipa la auzul cuvântului „Linux” -, ci din motive un pic mai pragmatice. Vă aduceți aminte câtă lume a înjurat KDE 4? Nici eu, și nici nu mai are importanță acum, dar s-a întâmplat și are riscul de a se întâmpla din nou.

Povestea pe scurt: de ceva timp, echipa Gnome lucrează la Gnome 3 și un nou shell grafic, pe numele lui Gnome Shell. Cei de la Ubuntu, în frunte cu Mark Shuttleworth, nu sunt satisfăcuți cu starea de fapt, așa că au decis ca în următoarea versiune de Ubuntu să înlocuiască Gnome Shell cu ceea ce ei numesc Unity. Eu unul văd două mari probleme aici. (mai mult…)